Sfântul Irodion de la Lainici este a doua figură religioasă canonizată în zona Olteniei. Primul monah devenit sfânt a fost Nicodim de la Tismana, iar acum cinci ani, a avut loc canonizarea sfântului Irodion.
Monahul Irodion Ionescu a fost starețul Mănăstirii Lainici în perioada 1854-1900. Născut la București, în 1821, Irodion a intrat ca viețuitor la Mănăstirea Cernica la 20 de ani. După ce a fost uns în monahism, tânărul călugăr Irodion a început să conștientizeze marea sa vocație. Pe la sfârșitul anului 1851, Irodion a fost trimis la Lainici, iar după trei ani a fost numit stareț aici. Starețul Mănăstirii Cernica, Sfântul Calinic, îl prețuia foarte mult pe tânărul Irodion și a văzut potențialul său duhovnicesc. În momentul în care Sfântul Calinic a rămas fără duhovnic, l-a ales pe Irodion de la Lainici și îl vizita des, pentru spovedanie și pentru a-i cere sfatul. Mai târziu avea să îl numească „Luceafărul de la Lainici”, fiind cucerit de evlavia sa. Scriitorii bisericești care au studiat viața Sfântului Irodion au vorbit despre el ca despre unul dintre cei mai mari monahi ai României moderne, un sfânt care s-a format în duhul isihast cernican, un monah care biruia ispitele cu smerenie și răbdare. Câtă vreme, sfântul Irodion a fost stareț, la Mănăstirea Lainici venea foarte multă lume care căuta și găsea alinare. Pe 3 mai 1900, Sfântul Irodion s-a mutat la Domnul. După șapte ani, urmând tradiția monahală, starețul de atunci a solicitat și a primit binecuvântarea de a îl dezgropa pe cuviosul Irodion. Când l-au dezgropat, cei prezenți la eveniment au rămas surprinși deoarece trupul sfântului era întreg și neputrezit. După, așa cum cereau regulile, trupul a fost din nou înhumat. De-a lungul anilor, la mormântul Cuviosului Irodion au avut loc minuni, pelerinii se vindecau, suferințele le erau alinate, iar credincioșii îl pecepeau deja ca pe un mijlocitor între ei și Dumnezeu.
Canonizarea cea mult așteptată
Mitropoliții Olteniei au vrut, de-a lungul anilor, să îl canonizeze pe cuviosul Irodion, însă abia pe 10 aprilie 2009, Mitropolitul Irineu, alături de monahii de la Mănăstirea Lainici au participat la dezgroparea osemintelor cuviosului. „Primul impact vizual cu moaștele cuviosului a fost de nedescris. Aveau o culoare maronie portocalie, emanau un miros plăcut și erau foarte ușoare. După dezgropare, osemintele au fost puse într-o raclă spre folosul duhovnicesc al tuturor credincioșilor și expuse în lăcașul nostru de cult”, se spune în broșura de prezentare a Mănăstirii Lainici.
La 1 mai 2011, cuviosul Irodion a fost canonizat, în calendarul creștin ortodox român apărând numele Sfântului Irodion de la Lainici. „A fost un eveniment secular pentru Mănăstirea Lainici și pentru întreaga țară, de asemenea. Sfântul Irodion a fost unul dintre marii stareți ai monahismului românesc, care a strălucit în a doua jumătate a secolului trecut. Trebuie spus că în județul Gorj a mai fost o singură canonizare până acum, cea a Sfântului Nicodim de la Tismana. Sfântul Calinic l-a numit pe cuviosul Irodion ‘Luceafărul de la Lainici’, pentru că acesta a fost cu adevărat a fost un mare luceafăr, un mare luminător și rugător. Sfântul Irodion este ultima verigă a lanțului neo-isihast românesc din secolul XIX”, a spus starețul Ioachim Pârvulescu de la Lainici.
Chiar înainte de a fi canonizat, Sfântul Irodion de la Lainici era cinstit de credincioși, fiind deja sfânt în credința populară, fiind pomenit de cei care veneau la Lainici, la mănăstire. De atunci, din 2011, Sfântul Cuvios Irodion este celebrat în fiecare an pe data de 3 mai.
