O altă reușită pentru trei eleve ale Colegiului Tehnic „General Gheorghe Magheru”! Premii de I și II la un concurs județean de creație

O altă reușită pentru trei eleve ale Colegiului Tehnic „General Gheorghe Magheru”! Premii de I și II la un concurs județean de creație

- in Romania civila, Slider, Social
0
42 vizualizari

Obișnuite să obțină numai rezultate de excepție la concursurile de creație literară, trei eleve pregătite de profesoara de limba română Maria Rocselana Verdeș au câștigat premii I și II la Concursul Județean de Creație „Cititul dăunează grav inculturii”.

Cele trei eleve sunt mari amatoare de concursuri care le testează imaginația, ele reușind să se claseze mereu printre fruntași la toate concursurile de creație literară la care au participat. Sub atenta supraveghere a profesoarei Maria Rocselana Verdeș, elevele au participat cu 14 lucrări la cele 4 secțiuni ( proză, poezie, dramaturgie și eseu) la concursul „Cititul dăunează grav inculturii”, organizat de Colegiul Tehnic „General Gheorghe Magheru”, care s-a jurizat în perioada 15-20 mai, și au obținut premii după cum urmează:

Eugenia Mihaela Miulescu a obținut Premiul I la secțiunea Proză, participând cu „Omul – cocon plăsmuit la infinit”:

„Un sunet strident, dar scurt, determină o schimbare printre cărți. Acestea lasă deoparte tragedia cuvintelor amnezice, trecând la a se preocupa de propria celuloză din care sunt făcute. Încearcă să-și scuture cum pot colbul, să-și aranjeze paginile și să fie aliniate toate precum soldații pe câmpul de bătălie. Dacă ar putea, și-ar posta și-un zâmbet sau poate o privire cuceritoare, ceva care să le scoată din anonimat. Nu privesc în stânga sau în dreapta. Sunt conștiente că atunci ar vedea doar invidia, teama, speranța fiecărei tovarășe de a fi aleasă de un cititor. Orice fel de cititor, doar să simtă iar epiderma cuiva pe celuloza filelor sale… Acele degete ce se plimbă visător pe marginile foii în speranța de a găsi cheia spre elucidarea misterului deținut. Însă omul, ființă rațională – câteodată – vrea să ajungă la ceea ce este pur, nestricat, adevărat. Dar un asemenea început nu există! Este zadarnic să cauți o origine, o cheie, un cuvânt sau o obârșie care să fie protecția noastră, a tuturor. De aceea, când descriem trecutul, nu scriem despre lucrurile vechi, ci despre acea ceață dintre tine și el… Trecutul cețos… Omul mai caută din când în când acea origine. Însă totul are o limită și pentru această ființă considerată rațională doar pentru a-și putea fecunda gândurile, de a-și exprima sentimentele… așa invalid cum poate.”

Andreea Raluca Argeșeanu a obținut Premiul al II-lea la secțiunea Dramaturgie, participând cu piesa de teatru „Dans cu o carte”:

„Scena 2 (Îşi priveşte reflexia în geam) – (Tresare) Un rid. Oare când l-am căpătat… – Îmi amintesc că, odată, un bărbat şi-a pierdut memoria în urma unui accident. A încercat să-şi reconstituie identitatea, dar în zadar. Deschidea câte o carte, citea câteva rânduri, dar nu-şi amintea nimic. Era ca şi cum nu avusese niciodata acea carte în mână, deşi pe pagini erau însemnări cu creionul care puteau fi ale lui. Treptat, exasperat şi derutat şi-a compus în memorie un trecut, o biografie…falsă. Apoi a început să se învinuiască pentru greşelile acestui trecut fictiv. În cele din urmă s-a sinucis. – Oare este posibil ca şi eu să îmi fi născocit alt trecut, oare toate aceste cărţi nu sunt ale mele, citite, aranjate în rafturi chiar de mine? – Atunci fiara asta din mine, care nu-mi dă pace, cine a trezit-o. (Se aşează pe unul dintre scaune) Cine a asmuţit-o asupra celeilate părţi din mine? – M-am născut în zodia racului. Asta explică totul! – Ce bine ar fi fost să fu un rac autentic. Să merg continuu printre amintiri până când aş dispărea într-un mit. – Dar nu sunt un rac autentic. Aşa că nu mă pot lăuda doar cu zodia mea. Sunt condamnat să merg tot înainte şi să-mi car cleştii mei de rac, toată memoria, tot trecutul, fără să las nimic în urmă, cu riscul de a mă ucide povara lor. (Se reîntoarce cu faţa spre cărţi). – Tăcute şi docile. Aşa sunt cărţile. Ele nu îşi cer dreptul de a fi citite. Doar aşteaptă. Privindu-le, îmi vine în minte scena balului din Război şi pace. (Deschide cartea). Cărţile, doamnele care aşteaptă să fie invitate la vals, printre care şi Nataşa, acea carte uitată pe cel mai jos şi întunecat raft, temătoare că nu va fi invitată la vals vreodată. – Cărţile mele au prins viaţă. Seara balului lor s-a sfârşit demul, iar acum s-au suparat pe mine.”

Andreea Teodora Geamanta Gogu a obținut Premiul al II-lea la secțiunea Poezie, participând cu poezia „Marea de cerneală”:

„Un pas mărut te duce în largul mării de cerneală.

O foaie pătată de cafea

Te duce cu gândul la cartea citită în tren.

Cartea lui de vizita părea a fi mult mai interesantă

Decât povestea din cartea ta pătată,

El – scriitorul cărtii tale.

Viclean omul

Scrie două cărți diferite

La momente diferite,

Cu înțelesuri diferite,

Având importanță diferită.

În spatele cărților se ascunde tot aceeași persoană.

Dar în cartea de vizită

Este personajul principal.”

Pentru Andreea Geamantan Gogu, aceasta este prima participare la secțiunea Poezie, după cum ne spune profesoara Maria Rocsealana Verdeș, care ne spune că este plăcerea ei să coordoneze aceste eleve talentate: „Am coordonat elevi de la clasa a IX-a la clasa a XII-a, a căror experiență în mânuirea condeiului (azi, a calculatorului!) s-a făcut simțită. Dacă Andreea Argeșeanu și Eugenia Miulescu sunt cu o mare experiență în concursuri naționale, Andreea Geamantan-Gogu este la prima participare la secțiunea Poezie, ea concurând în trecut și obținând locul I la Concursul Național de Creație “Tinere condeie” (2015) la secțiunea Dramaturgie. Este un efort plăcut să le coordonez, mai ales că rezultatele nu mai pot fi ignorate. E o chestiune de chimie! Între elevi și profesor, profesor-starea de grație întru scriitură.”

Lăsați un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.