Caracterul unui om îl poți cunoaște în momentul în care acesta vorbește despre oamenii din viața lui, despre prietenii săi, despre vecinii săi sau despre oameni pe care nu-i cunoaște, pe care nu i-a întâlnit niciodată.
De multe ori, vedem sau întâlnim persoane care încearcă sa pară altceva, care încearcă să transmită idei în care, probabil, nici ei nu cred sau care își numără, inclusiv, pașii pe care trebuie să-i facă într-o zi.
Naturalețea de a fi om este pe cale de dispariție, fiind mult mai ușor să-ți regizezi fiecare ieșire, fiecare apariție sau, din păcate, fiecare întâlnire cu prietenii.
Omul trăiește într-o regie continuă, suntem proprii regizori, suntem actori, avem roluri, jucăm roluri…jignim. Scriem, vorbim și încercăm să denigram persoane…ni se pare atât de normal, dar nu ne uităm în oglindă pentru a ne vedea pe noi.
Drumurile sunt multe, gândurile la fel, dar în momentul în care uiți să îți păstrezi calitatea de om, de fapt, uiți cine ești tu!
