Oana Marin este din municipiul Motru și face carieră la Sibiu, acolo unde anul trecut a fost șefă de promoție a Facultății de Litere și Arte Sibiu, la secția Actorie. Motreanca spunea într-un interviu acordat unei publicații sibiene că actoria este o meserie grea, care se învață până la moarte, mereu aflând câte ceva.
Oana Marin a trăit cea mai mare parte din viața sa la Motru, aici a studiat, aici a descifrat tainele adolescenței, a descoperit teatrul și a știut ce drum să urmeze în viață. Este unul dintre tinerii de excepție ai Gorjului.
Tânăra excelează în ceea ce face și anul trecut a absolvit facultatea ca șefă de promoție. La Motru, a absolvit Colegiul Național „George Coșbuc”, după care a plecat la Sibiu, la Facultatea de Litere și Arte, secția Actorie. Au fost trei ani plini în care talentata tânără a învățat foarte mult.
„Până să vin la Sibiu, mi-am petrecut viața în Motru, un oraș mic, cu blocuri de patru etaje și cu alei cu nume de flori. Un fel de Dogville. Păstrez imagini poetice în legătură cu familia mea. Mama citea, scria, mă învăța, fiindu-mi un etern ghid. Tata scria la ziar și îmi punea Goran Bregovic. Mamaia îmi povestea înainte de culcare serialele din timpul zilei, tataia mă plimba prin dealurile care împrejmuiau orașul. Mă dădeam ore întregi în leagănul din spatele blocului și visam, până mă striga mama de pe geam. Mama este un om extraordinar. E profesoară. Formează oameni”, spunea Oana Marin pentru publicația „Sibiu 100%.ro” anul trecut.
În liceu, Oana Marin a făcut parte din trupa de teatru a CNGC Motru și a câștigat numeroase premii.
Ce este actoria!?
Oana Marin a jucat, în primăvara anului trecut, în cadrul unuia dintre cele mai importante festivaluri din Moscova.
„Actoria e o meserie grea. Nu există vreun fel corect de a face actorie, iar orice atitudine ai avea față de meserie este, în mod cert, de fiecare dată eronată. Spre exemplu, aici zicala «Capul plecat, sabia nu-l taie», nu funcționează. Deloc. Fie ești stâncă, fie…îți asumi pur și simplu riscul de a-ți fi retezat capul. Poate, Doamne-ajută, crește unul nou în loc.
Personal, îmi place ideea de spectacol, de a face spectacol. Îmi place să cânt, iar oamenii să fie atenți la ce spun în cântecul respectiv, nu la faptul ca împletesc niște note. Îmi place să mă mărturisesc.
În mod bizar, în loc să sporească, 
curajul meu de a face acest lucru, s-a cam dus încet-încet pe apa sâmbetei. (…) În cei trei ani de facultate am învățat în continuu, din tot ce am văzut, am auzit, am citit. Am surprins omenirea manifestându-se în cele mai diverse ipostaze. Și pe mine îmbătrânind odată cu ea.
Oricum, acești 3 ani fac parte dintr-un proces de dezvoltare continuă, iar actoria o înveți până ajungi hrană de peștișori.
Rigorile școlii de actorie sunt incredibile, fiindcă ele nu vizează un set de reguli bine stabilite, ci fac apel la propriile-ți mecanisme de autodebarasare și de curățare a tuturor materiilor, substanțelor, energiilor reziduale din tine. Și se întâmplă. Dar abia la sfârșit. Atunci începe.
Învăț din ce în ce mai mult că, în ziua de azi mărturisirea este un păcat și o ofensă adusă alterității. Omenirea se urâțește pe zi ce trece și, dat fiind faptul că Celălalt este, în mod excepțional, raisonneur-ul (reflectă, își dă cu părerea) fiecărui individ, toți ne închidem sistematic în bulele noastre de săpun, sau, mă rog, după spusele lui Visniec, devenim unici locuitori ai propriilor noastre cercuri”, declara tânăra actriță pentru „Sibiu 100%.ro”.
