Informații contact

REVISTA CULT URA SRL, Str. Marin Sorescu 2A, Targu Jiu, Gorj

Tel. 0731 088 036

Culele din Oltenia reprezintă o realitate artistică care are semnificații istorice importante, uneori, nu doar pentru zonă. Din păcate, multe dintre culele de pe teritoriul județului nostru sunt în stare avansată de degradare, iar autoritățile au mâinile legate căci unele dintre aceste monumente sunt proprietate privată. Iar despre cele care nu sunt ale cuiva anume, au rămas ale nimănui! De-a lungul ultimelor săptămâni Cult-ura.ro v-a prezentat istoriile culelor din Gorj, ale celor care au mai rămas. Ultima pe lista noastră este cea de la Glogova. Aici, pe teritoriul comunei Glogova, a fost curtea Glogovenilor, una dintre cele mai importante familii de boieri din Oltenia. Cula Glogoveanu, înconjurată de arbori peste care au trecut anii cu zecile, păstrează și astăzi vie amintirea unor vremuri de mult apuse.

646x404-1    646x404

Culele sunt construcții apărute într-un anumit context social și istoric, iar după secolul al XVIII-lea aceste imobile, care aveau funcția de apărare, s-au „adaptat” la noile cerințe ale stăpânilor. Din construcții cu rol militar, au devenit imobile de locuit, iar multe dintre ele au fost și abandonate. Din păcate, o dată cu trecerea secolelor, dintre zecile de cule care existau pe teritoriul județului nostru, majoritatea au fost distruse în special de ignoranța oamenilor și mai apoi de intemperii. Din vechile și magnificele construcții de apărare au rămas ruinele unor timpuri trecute și paginile scrise de cercetătorii pasionați de istoria poporului nostru. „Interesul sistematic pentru acest capitol al arhitecturii românești se manifestă numai în anii 1950-1990 când Radu și Sarmiza Crețeanu, dar și I. Atanasescu, V. Grama și arhitectul Andrei Pănoiu au realizat importante lucrări de cercetare. (…) Ultimele lucrări dedicate culelor se datorează lui Ion Godea (2006), specialist în arta populară, ceea ce i-a permis o bună plasare social-istorică a acestor construcții și albumul Luizei Zamora (2006)”, spun autorii volumului „Cule. Casele fortificate între fală și ruină”-2014.

imageresize

Puțină istorie

Termenul Kule provine din limba turcă și înseamnă turn, spun specialiștii. Locuința tip turn reprezenta o soluție și în Evul Mediu accidental, apoi în epoca bizantină, iar pe teritoriul României acest tip de locuință apare în secolul al XIII-lea în Transilvania. Schimbările istorice i-au determinat și pe oameni să se schimbe, să evolueze. Au avut loc schimbări în ierarhiile locale, au apărut „vătafii de plai” care aveau funcții militare (vorbim de Oltenia secolului al XVIII-lea) ș.a.m.d. „Culele și bisericile din satele libere sunt expresia noii ordini sociale. Boiernașii încep să își construiască locuințe fortificate ca să își apere avuția. Astfel apar culele, care aveau dublu scop: apărare și locuire, chiar dacă temporară. (…) Culele sunt plasate în locuri înalte, cu o largă perspectivă, relativ izolate de vatra satului. (…) Rangul social al ctitorilor culelor din Oltenia este atestat și de tablourile votive pictate în bisericile din vecinătatea acestor case fortificate”, spun autorului volumului „Cule. Casele fortificate…”. În peisajul acelor timpuri, cula și biserica erau clădiri reper, impozante și care „stăpâneau” satele cu locuințe din lemn, scunde. img_9166_5242fc674c765219f75e8fab43adabef

Cula Glogoveanu

Din volumul „Cule. Casele fortificate…” aflăm că marele pitar Necula Glogoveanu avea o casă în Glogova, la mijlocul secolului al XVII-lea. O legendă locală spune că un negustor sârb cu numele de Glogovan s-ar fi așezat in această zonă și ar fi întemeiat localitatea, iar urmașii lui si-au luat numele de Glogoveanu –devenind boierii acestor locuri. Arhitectul Iulian Cămui scria în Revista „Litua”-1982 că monumentul a fost considerat de mulți drept o casă întărită. Cula are metereze, dând apărătorilor din trecut posibilitatea de a trage în orice direcție, în cazul unui atac. Meterezele sunt întâlnite și la cerdac, în parapetul de zid. „Tehnica construcției vizibilă la interior arată două etape distincte. Prima, pe care tradiția o atribuie lui Necula Glogoveanu (secolul XVII), e constituită din beciul a cărui vechime pare să se piardă în negura vremurilor, existența boierilor Glogoveni încă din secolul al XVI-lea justificându-ne acest lucru. Situat la nivelul solului, beciul este o construcție masivă din piatră și cărămidă cu asize alternante în ziduri de peste un metru grosime. Scara de acces la etaj era exterioară, aflându-se în porțiunea retrasă, dinspre sud-vest, unde se constată în prezent existența a două ziduri paralele, unul interior și altul exterior, care îl dublează pe primul și corespunde adaosurilor din secolul al XVIII-lea. descarcare

Existența unei scări exterioare la clădirea Glogovenilor constituia un mare neajuns. În această situație, necesitatea unei scări interioare pare justificată, locul ei putând să fi fost în spațiul din mijlocul beciului, în porțiunea ce nu are boltă, ci tavan drept de lemn. Restaurând casa la începutul secolului al XVIII-lea, Matei Glogoveanu sau fiul său Ioniță regularizează planul culei și îl măresc, desființând vechea scară și înlocuind-o cu cea actuală de sub cerdac. Părțile adăugate în această perioadă se recunosc ușor, având ziduri mult mai subțiri, printre cărămizile de tip nou văzându-se și destule cărămizi de tip vechi, dovadă că zidarii au folosit și cărămizile rezultate din demolarea caturilor superioare. (…) Restaurarea făcută de Gheorghe Vernescu la sfârșitul secolului al XIX-lea impunea ca o necesitate a confortului mărirea ferestrelor, alterând caracterul de locuință fortificată. Tradiția amintește de existența unor subterane ce făceau legătura între culă și biserica paraclis din apropiere și dintre culă și un luminiș din apropierea Motrului, subterane folosite în cazul unui asediu prelungit”, arată arhitectul Iulian Cămui.

646x404

Distribuie:

1 Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.