Generalul Ion Sichitiu s-a născut în comuna gorjeană Turcinești pe 19 Ianuarie 1878, urmând școala Școala fiilor de militari din Craiova, Școala de ofițeri de artilerie, geniu și marină (1897 – 1899, șef de promoție), Școala specială de artilerie și geniu din Charlottemburg, Germania (1902 – 1904) și Școala Superioară de Război (1909 – 1911), pe care a absolvit-o ca șef de promoție, avându-i colegi pe Ion Antonescu și Florea Țenescu.
Ion Sichitiu a fost ministru al agriculturii și domeniilor în Guvernul Ion Atonescu în perioada 27 Ianuarie 1941 – 19 martie 1942, funcție din care a demisionat deoarece nu a fost de acord cu implicarea armatei în răsărit. Datorită faptului că a făcut parte din acest guvern pe 20 mai 1944 a fost arestat, iar pe 3 octombrie în același an începe judecarea sa în cadrul ”lotului de minștri antonescian, autorii aservirii României la carul imperealismului fascist german”, fiind condamnat la 10 ani de temniță grea. Pe 29 aprilie 1952 moare în închisoarea Aiud.
De-a lungul vieții a primit numeroase decorații, printre care: Medalia „Carol I”, „Crucea Comemorativă de Război”, „Avântul Țării”, Ordinul „Steaua României” în grad de ofițer, ”Coroana României”, clasa a III-a, „Legiunea de onoare” în grad de cavaler (Franța), „Coroana Imperiului Britanic” (Marea Britania) sau „Coroana Italiei” (Italia).
