După Revoluție, instituțiile de cultură românești au fost private de investiții, iar majoritatea lor au ajuns în paragină. Domeniul cultural a fost unul din domeniile cele mai puternic lovite de noua economie de piață, autoritățile în marea lor parte vrând să se facă economie tocmai de la cultură. În opinia acestora cultura nu este un domeniu vital pentru economie, ignorând de cele mai multe ori ideea unor măsuri şi programe care să contribuie și să susțină în mod practic la dezvoltarea socioeconomică și să ofere sentimentul de apartenență și de identitate la tot ce înseamnă românesc.
În acest sens sălile de spectacol şi concerte, casele de cultură, teatrele, cinematografele, muzeele sau galeriile de artă au avut cel mai mult de suferit prin lipsa investițiilor, dar mai ales a nepăsării decidenților vremii.
În acelasi timp, odată cu schimbarea regimului în decembrie 1989 au apărut așteptări extrem de mari din partea oamenilor de cultură, aşteptări legate de o transformare radicală a domeniului cultural prin renunţarea la restricțiile specifice perioadei conuniste și trecerea la o libertate de exprimare postmodernă, în sfera culturală românească.
Când ne raportam la domeniul cultural , situația e cât se poate de tristă: cu mici exceptii nu contăm pe marile scene ale lumii!
Din nefericire, situația economică și socială a României din ultimii 30 de ani, s-a reflectat perfect în domeniul cultural, statul ne susținând financiar cultura, acest domeniu rămânând parcă încremenit în timp.
Spre deosebire de cultura și civilizația occidentală, care se bazează pe ideea PROGRESULUI prin promovarea adevăraților oameni de cultură, în spațiul autohton ne lovim de crunta realitate prin care sunt promovate kitsch-ul, mediocritatea, prostia și mai ales pițiponcele care au invadat televiziunile și care au devenit noile modele ale societății românești.
La nivel social, oamenii nu mai sunt evaluaţi după bagajul intelectual pe care îl posedă, ci în funcție de cât sunt de tupeişti şi aroganţi, fiind premiată mediocritatea și incompetența. De cele mai multe ori mediul politic promovând incompetența în locul competenței.
Ne sunt livrate din toate direcțiile modele false, modelul omului care reuşeşte uşor, fără prea multă şcoală şi educaţie. Am ajuns să trăim în zilele noastre într-un mediu semicultural şi parvenit, plin de impostură şi mediocritate.
Ne-am pierdut moralitatea, manierele şi educaţia.
„lasă bai ca merge’asa”
S-a ajuns la nivel social să nu ne mai pese de trecutul nostru, de cultura noastră, de identitatea noastră ca popor , pentru că nu mai avem idealuri şi repere sociale.
Lumea culturală cu mici excepții este ruptă în bucăți, instituțiile culturale fiind lipsite de suportul autorităților, ne fiind de mirare că supraviețuiesc doar puţini artişti dispuși la concesii comerciale sau să se subordoneze unor neaveniți care nu au de aface cu domeniul lor de activitate.
Dar ce facem să promovăm cultura și adevarații oamenii de cultură?
Nivelul culturii şi a inculturii este diferit în fiecare ţară, dar sunt ţări care îşi promovează adevăratele modele ale societatii şi luptă mereu pentru o cultură cât mai bine definite.
Din păcate societatea românească, tinde spre o degradare socială şi promovare nonvalorilor!
