Sărbătoarea Paștelui este cea mai importantă a lumii creștine. Învierea Mântuitorului Iisus Hristos reprezintă chintesența creștinătății. Starețul Mănăstirii Lainici, Ioachim Pârvulescu, a explicat care sunt motivele pentru care Paștele este cel mai important eveniment al creștinătății.
„Pentru creștinism, cea mai importantă sărbătoare este cea a Învierii Mântuitorului nostru Iissus Hristos. Și Nașterea poate fi considerată cea mai mare sărbătoarea, dar cert este că Învierea pecetluiește Învierea Domnului. Nașterea fără Înviere nu ar avea sens. De asemenea, jertfa fără Înviere nu ar avea sens.
Sărbătoarea Învierii Domnului nostru Iisus Hristos se numește sfintele Paști. Etimologic, termenul provine din limba ebraica “Pesach” care înseamnă trecere și era importantă la poporul evreu deoarece Dumnezeu l-a scos în chip miraculos prin Marea Roșie pe Moise cu poporul evreu și serbau această mare biruință, eliberarea de sub stăpânirea faraonică. Creștinismul a preluat această sărbătoarea, din punct de vedere etimologic. În centrul acestei sărbători este Învierea Mântuitorului nostru“, a precizat starețul Mănăstirii Lainici.
„Fiecare sărbătoare are tensiunea sa duhovnicească specifică“
Cum pot fi păstrate în spiritul și comportamentul nostru manifestările specifice sărbătorilor creștine? Starețul Ioachim Pîrvulescu ne răspunde că prin experimentare și repetabilitate: „Este foarte greu ca acest spirit al sărbătorii Învierii Mântuitorului să se mențină mereu în sufletul și în comportamentul nostru, dar dacă oamenii duhovnicești experimentează mereu încep să intre într-o ritmicitate și o normalitate. Adică nu contează că este Paști sau Crăciun, noi rămânem aceeași, iar asta este cel mai greu, adică să ne racordăm mereu la tensiunea harului Duhului Sfânt. Fiecare sărbătoare are tensiunea sa duhovnicească specifică. Fiecare moment este unicat în felul lui, iar noi trebuie să „profităm“ de aceste momente de înălțare pe care biserica ni le oferă, pentru că este un har aparte. Dumnezeu își revarsă harul și ne ajută să ne înțelegem această taină a creștinismului și viața pe care Mântuitorul Iisus a dus-o pe pământ într-o mare suferință și printr-o smerenie continuă. Domnul Iisus s-a născut în smerenie, a trăit în smerenie și a murit într-o smerenie profundă“.
Semnificația sacrificiului Mântuitorului
Starețul Mănăstirii Lainici ne explică și semnificația jertfei supreme a Mântuitorului: „Universul este cosmos, pământul este macrocosm, iar omul este microcosmos. Științific s-a demonstrat că toate elementele componente care sunt în pământ sunt în trupul nostru pământesc. Toate elementele din tabelul lui Mendeleev sunt în corpul nostru. Aceasta este dovada că Dumnezeul l-a făcut pe om din pământ, după care i-a pus sufletul care este de la El, de la Dumnezeu, iar omul trebuie să moară, să se descompună din pământul din care a fost luat. Adică microcosmos se descompune în macrocosmos. La sfârșitul lumii, la Judecata de Apoi, la fel cum Hristos a Înviat, și noi vom învia. Cum se spune «Hristos a Înviat din morți cu moartea pe moarte călcând». Adică cu moartea Lui a omorât moartea noastră și ne-a dat și nouă putere de a învia“.
1 Comment