În municipiul Târgu-Jiu, dar și în alte localități ale județului, au existat acum zeci de ani unități școlare ce au fost, dintr-un motiv sau altul, desființate. La acest capitol merită amintite Școala de mecanici Tractoare, Școala de meserii din Vădeni, Școala de ceramică și altele. Grație volumului „Școala târgujiană” putem afla astăzi informații interesante despre unitățile de învățământ care au existat în municipiul Târgu-Jiu.
Printre unitățile școlare care au funcționat în municipiul Târgu-Jiu merită amintită Școala Pedagogică de Educatoare, înființată în 1948 și desființată după cinci ani. Începând cu anul școlar 1948/1949, Școala Medie Tehnică Profesională de Fete a fost transformată în Școala Pedagogică de Educatoare, funcționând pe actuala stradă Siretului. Unul dintre imobilele în care își desfășurau activitatea profesorii și elevii aparținuse moștenitorilor Mariei Titu Frumușanu. După desființarea școlii, în județul Gorj nu a mai funcționat nicio unitate de învățământ cu acest profil. Există la filiala Gorj a Arhivelor Statului mai multe documente de la această unitate: circulare, ordine de Ministru, cataloage de clasă, registre matricole, corespondența cu părinții elevelor. „Școala a funcționat cu un număr de șase-opt clase, având în medie, un efectiv de 300 de elev provenite majoritatea din județul Gorj, din mediul rural. Învățământul se desfășura sub formele de curs de zi și fără frecvență, elevele efectuând practică pedagogică la grădinițele 1-3 din orașul Târgu-Jiu”, scriau autorii Dan Neguleasa și Florina Popescu în articolul citat în volumul „Școala târgujiană”. Cele 300 de eleve care își doreau să devină educatoare învățau limba română, limba rusă, matematică, științele naturii și geografie, pedagogie, educație fizică, igienă și lucrări practice. De asemenea, pentru formarea estetică a fetelor, se acorda o atenție deosebită muzicii, făcând teorie și practică.
„Documentele reflectă strădania conducerii școlii, directoarele Maria Popeangă (1949-1950) și Maria Hrițcu (1950-1954), care și-au dorit să îmbunătățească dotarea materială a școlii, care nu era suficientă. 150 de eleve erau cazate la școală, într-un internat. „Cadrele didactice erau antrenate în acțiunea de alfabetizare având în sarcină 60 de neștiutori de carte și predându-le acestora câte două ore din două în două săptămâni. Fiecare dascăl răspundea de șapte analfabeți. Pentru buna desfășurare a acestor activități, propun ca mobilizarea analfabeților să fie făcută de sindicatele din unități, conducerile întreprinderilor să condiționeze angajarea de știința de carte, să îi stimuleze pe cei care o au și să se lucreze pe cartiere cu femeile! (…) Culturalizarea maselor avea loc la Căminul cultural Filimon Sârbu”, scriau autorii mai sus menționați. De asemenea, fetele de la școală și profesorii de aici desfășurau activitate pe linie de „Crucea Roșie”. Elevele și profesoarele au înființat Filiala județeană a societății juridice „Justiția Nouă” în 1950. De-a lungul celor cinci ani de existență, școala a format educatoare care s-au angajat la grădinițe din Gorj, Dolj, Romanați, Hunedoara, Dâmbovița, Severin, Brașov, Cluj, Timișoara, Buzău și București.
