Poarta Sărutului este monumentul lui Brâncuși în fața căruia preferă să se căsătorească tot mai multe persoane, cu toate că face parte dintr-un ansamblu monumental care comemorează eroii din Primul Război Mondial. Ionel Jianu, cercetător cunoscut al operei lui Brâncuși, susține că, de fapt, semnificația operei este „credinţa în triumful dragostei asupra morţii”.
Tema dragostei este mult mai pregnantă în capodopera lui Brâncuși. Poarta Sărutului a fost realizată în jurul reprezentării unei îmbrăţişări şi a unui sărut între o femeie şi un bărbat, care a fost stilizat de către Brâncuşi. Aceasta este concepția susținută de Barbu Breziuni. Mai mult decât atât, Brâncuşi a avut intenţia de a ridica o Poartă a Sărutului într-un Templu al dragostei.
„Reprezintă desăvârşirea treptată a unei idei ce l-a urmărit perseverent pe Brâncuşi încă din anii 1907-1908, când a cioplit prima versiune a Sărutului, devenită în 1910 hieratică stelă funerară din cimitirul Montparnasse.
Cinci ani mai târziu, artistul începe să exercite asupra acestei teme un travaliu de purificare: geometrismul formelor va fi accentuat, chipurile alungite şi contopite aproape într-un plan; orbitele exacerbate şi stilizate în forma a două inele concentrice secţionate de o mediană ce delimitează totodată feţele şi corpurile personajelor.
Braţele devin două înguste dreptunghiuri unic suprapuse, la capătul cărora mâinile se desprind, sprijinite într-un gest graţios, ca într-o horă, fiecare pe spatele celuilalt.”
„În 1916, sculptorul se arată pentru întâia oară preocupat de construcţia unei adevărate Coloane a Sărutului alcătuită prin asamblarea a patru blocuri”
„În 1916, sculptorul se arată pentru întâia oară preocupat de construcţia unei adevărate Coloane a Sărutului alcătuită prin asamblarea a patru blocuri: figurile şi trupurile, aproape contopite, abia se mai deosebesc, prefăcute fiind în două stane vecine, încremenite pe cele patru laturi ale acestui fragment arhitectural.
Cu trei ani înaintea acceptării ofertei de ridica un monument în cinstea eroilor gorjeni, Brâncuşi avusese de gând să construiască o altă Coloană a Sărutului pentru un ideal Templu al dragostei sau al Meditaţiei ce ar fi urmat să-l ridice la stăruinţele repetate ale maharajahului Holkar din Indore. Dar acest proiect s-a năruit”, susține Barbu Brezianu.
Brâncuși, despre semnificația Porții Sărutului
Malvina Hoffman, apropiata sculptorului, a văzut macheta Porţii Sărutului în atelierul lui Brâncuşi din Paris. Aceasta i-a mărturisit Soranei Georgescu Gorjean, ce a spus Brâncuși despre opera sa:
„Acestea sunt fotografiile Templului Sărutului făcute de mine. Poţi să le iei pentru carte, sunt recente. Mâine mă voi duce să asist la inaugurarea acestei porţi în ţara mea. Prin această poartă se intră într-o grădină…
Recunoşti motivele de pe piatră? Acestea sunt machetele din gips ale coloanelor de susţinere; […] iar coloanele acestea sunt rezultatul unor ani de căutări.
Mai întâi a fost acest grup din piatră a două siluete aşezate şi înlănţuite, apoi simbolul oului, apoi gândul m-a dus la această poartă spre acea lume… şi acum voi transpune aceste siluete în modelul de deasupra porţii”.
Motivul sărutului
Cercurile tăiate pe jumătate care reprezintă motivul sărutului sunt prezente pe toate laturile Porții Sărutui.
„«Motivul sărutului» apare multiplicat pe arhitravă, sub forma unor cupluri de îndrăgostiţi (în număr de patruzeci: câte şaisprezece pe laturile lungi şi câte patru pe laturile scurte), amintind de monumentul funerar din cimitirul Montparnasse din 1910. El apare, de asemenea, puternic stilizat pe fiecare latură a pilonilor porţii, sub forma a două emisfere puse faţă în faţă şi înconjurate la exterior de două profile în formă de semicerc (ca un «ochi» gigantic)” arătă Sorin Buliga, într-un articol apărut în revista de cultură „Confesiuni“.
„Acest simbol cu aspectul unei forme circulare secţionate, poate crea o dublă impresie: fie a unei divizări în două părţi perfect simetrice, fie a unei fuziuni a două elemente perfect opuse.
Simbolul de pe stâlpi, format strict din cele două emisfere (fără profilul din jur), reproduce în mare cercul tăiat în două de pe arhitravă, corespunzând ochilor puşi faţă-în-faţă, a unei perechi de îndrăgostiţi.
Dar, în linii mari, fiecare faţă a unui pilon – prin faptul că este formată din două jumătăţi ce au la partea superioară simbolul circular secţionat – se poate constitui într-o replică puternic stilizată a imaginii unui cuplu de îndrăgostiţi de pe arhitravă.
Aşadar, numele lucrării, motivul de pe arhitravă, simbolul de pe stâlpi, stâlpii în întregime şi explicaţiile lui Brâncuşi, fac toate trimitere la Sărutul din 1907 (dar mai aproape de varianta funerară din 1910), lucrarea de început a sculpturii moderne“, arătă Sorin Buliga, în articolul apărut în revista de cultură „Confesiuni“.
1 Comment