Orașul preferat trebuie să fie acel oraș în care te-ai întoarce întotdeauna, unde îți place să mergi mereu în vizită, unde te simți ca acasă. Târgu-Jiu merită vizitat pas cu pas, fiind unul dintre cele mai frumoase orașe din lume. Este îngrijit, iar locuitorii săi sunt primitori.
Cea mai importantă personalitate care a influenţat cultura oraşului este Constantin Brâncuşi. Marele sculptor român şi-a lăsat o parte din moştenirea sa artistică în Parcul Central din oraşul Târgu Jiu.
Un panou informativ plasat în zonă îți spune povestea: Ansamblul Monumental este singurul loc public, din opera lui Brâncuși, și este dispus pe o axă ce traversează orașul de la Est la Vest, de-a lungul Căii Eroilor. Operele omagiază, la nivel simbolic, eroii căzuți în Primul Război Mondial.
Calea Eroilor, bulevardul (pe alocuri exclusiv pietonal) care traversează orașul și leagă operele lui Brancuși, arată, însă, mult mai puțin înălțător decât „Coloana fără Sfârșit”.
Partea cea mai bună a Caii Eroilor este că durează puțin să o parcurgi … Parcul Municipal, aflat la capătul său, găzduiește celelalte două, de fapt trei, opere ale ansamblului: Poarta Sărutului, Aleea Scaunelor și Masa Tăcerii.
Poarta Sărutului este, de fapt, Monumentul Întregirii Neamului, în care Sărutul reprezintă Unirea.
Aleea Scaunelor reprezintă parcurgerea unei anumite etape a vieţii şi soarta fiecăruia.
Coloana fără Sfârşit reprezintă urcuşul şi coborâşul vieţii, dar şi înălţarea la cer a sufletelor eroilor.
S-a vorbit foarte mult despre simbolistica operelor sale, dar nici criticii artei brâncușiene nu se pun 100% de acord.
Sculpturile în piatră degaja frumusețe în formă pură, indiferent de conotațiile pe care unii sau alții le atribuie. Simple, dar elegante și măiestuoase.
Închei aceste rânduri prin citatele sale celebre, pline de înțeles:
„Eu nu am căutat, în toată viaţa mea, decât esenţa zborului! Zborul – ce fericire!”
„Trebuie să încerci necontenit să urci foarte sus, dacă vrei să poţi să vezi foarte departe.”
„În sufletul meu nu a fost niciodată loc pentru invidie – nici pentru ură, ci numai pentru acea bucurie, pe care o poţi culege de oriunde şi oricând. Consider că ceea ce ne face să trăim cu adevărat, este sentimentul permanentei noastre copilării în viaţă.”
ELENA POMANĂ
