Actorii teatrului din Petroșani au pus în scenă o nouă premieră, de această dată una națională, fiind vorba despre piesa de teatru „Moartea lui IPU”, în regia lui Sorin Militaru.
Pot să vă spun de la început că am așteptat cu interes această piesă de teatru, mai ales că a fost pentru prima dată când am mers la Teatrul „Ion D. Sîrbu”, din Petroșani. Din păcate, până la această premieră, am descoperit acest teatru doar din articolele din presa hunedoreană.
Sorin Militaru, regizorul care știe să scoată ce este mai bun dintr-un actor
Încă de la început mi-a plăcut modul în care a fost pusă în scenă piesă, iar aici s-a văzut clar amprenta lui Sorin Militaru, un regizor care a colaborat și colaborează cu multe teatre din România, dar și din Ungaria. Un regizor care știe să scoată ce este mai bun dintr-un actor, un câștig pentru teatrul din Petroșani.
Totodată, am văzut un decor simplu, mult gri, precum povestea pusă în scenă, dar și un copil foarte talentat, care s-a ridicat la nivelul colegilor de scenă, jucând rolul povestitorului. Am rămas surprins plăcut să-l văd pe acest copil, Matei Șchiopu pe numele său,în centrul desfăşurării evenimentelor, fie ca participant direct la mersul întâmplărilor, fie doar ca martor, rol pe care l-a dus de la început până la sfârșit fără greșeală.
„Moartea lui IPU” prezintă cinismul și ipocrizia conducătorilor unei comunități rurale din timpul celui de al Doilea Război Mondial, care îl conving pe Ipu, „nebunul satului”, să-și asume vina uciderii unui ofițer german, pentru ca ei să-și salveze viața. Dacă este să facem o mică paralelă cu societatea actuală cred că și acum există unii care-l caută pe acest IPU pe care să-l bage la înaintare, atunci când apar anumite probleme în jurul lor.
Câteva scenă care mi-au atras atenția
Prima scenă ar fi când intelectualii satului îl pun în capul mesei pe IPU, „nebunul satului”, pentru prima dată, doar pentru a-l convinge să declare că el a comis crima. Dacă până în acest moment trăiau în lumi diferite, chiar se ocoleau, dorința de a scăpa de moarte face ca aceste lumi să devină una singură. Intelectualii satului îl determină pe IPU, în urma unor lingușiri și tertipuri, să rostească cuvintele magice: „bine, am să mă duc şi am să spun că l-am omorât eu”.
O altă scenă care mi-a atras atenția este legată de regizarea înmormântării lui IPU. Practic îl vedem pe „nebunul satului” care îi aduce pe mai marii comunității la nivelul lui, aspect ce mă duce cu gândul la cât de repede se poate degrada societatea în care trăim.
O ultimă scenă care mi-a rămas în gând îl are în centrul atenției pe copil, care maturizat mult prea repede de evenimentele prin care a trecut și observând atâtea dezertări morale, spune simplu și direct: „atunci i-am condamnat pe toți la moarte”.
Vă recomand să mergeți să vedeți „Moartea lui IPU”, premieră națională la teatrul din Petroșani.
