Mihnea Teodor Popescu, premiul III la Olimpiada ONU: „Lumea ar fi un loc mai bun dacă am încerca să înlocuim competiția prin colaborare”

Un tânăr elev al Colegiului Național „Tudor Vladimirescu” își dorește să producă schimbări majore în România și muncește zi de zi pentru a se apropia de visul său. Cu o inteligență ieșită din comun, Mihnea Teodor Popescu este un băiat de numai 16 ani a cărui gândire poate concura, fără doar și poate, cu cea a unui om trecut de prima vârstă a tinereții. „Dacă mi-ar sta în putință, aș face tot posibilul pentru a ajuta românii să se debaraseze de concepțiile greșite care determină acest popor să bată pasul pe loc, să înțeleagă și să accepte progresul, schimbarea, evoluția și să refuze stagnarea. Să rămână fideli unor valori morale în care cred, indiferent de împrejurări.”, relatează Mihnea. Fire introvertită, tânărul susține că este obișnuit să își atingă obiectivele, chiar dacă volumul de muncă depus pentru a face asta îl poate depăși, uneori. Fiecare zi pentru el reprezintă o nouă acumulare de cunoștințe îmtrucât iubește literatura și îi alocă acesteia o bună parte din timpul său. Preferă filosofia, politica și scrisul și participă la olimpiade și concursuri de creație din clasa a V-a, obținând recent un respectabil loc III la Olimpiada ONU.

Reporter: Cum decurge o zi obișnuită din viața ta?

Mihnea Teodor Popescu: Fiecare zi este pentru mine o provocare și un prilej pentru a încerca să schimb lumea și să mă dezvolt personal. Ziua mea începe, de regulă, cu pregătirea lecțiilor, la care se adaugă cele aproximativ 30 de minute de lectură personală, pe care încerc să le prelungesc în funcție de cât îmi permite timpul. Cea mai mare parte a zilei îmi este ocupată de orele de curs, rămânându-mi câteva ore libere, seara, pe care le folosesc pentru a mă informa în legătură cu subiectele care mă pasionează, pentru a scrie articole, eseuri sau poezii, ori pentru a discuta cu persoane care îmi împărtășesc preocupările.

„Dintre filosofi, Cioran m-a marcat cel mai puternic deoarece am avut un puternic sentiment de identificare…”

Reporter: Vorbește-mi despre pasiunile tale și despre cum le-ai dobândit.

Mihnea Teodor P.: Dintotdeauna am manifestat un interes semnificativ pentru lectură, căci am simțit că astfel pot cunoaște lumea înconjurătoare și îmi pot forma o imagine de ansamblu asupra lumii. Filosofia ocupă un loc important în topul preferințelor mele. Cu aproximativ doi ani în urmă am început să fiu atras de politică și de subiecte din domeniul social. Consider că această preocupare are la bază o revoltă față de anumite aspecte ale societății contemporane și o dorință de a lua parte la o schimbare înspre mai bine. Și scrisul mă pasionează, întrucât simt deseori nevoia de a-mi exprima sentimente, trăiri sau opinii, puncte de vedere.

Reporter: Numește-mi câteva cărți citite care au avut un mare impact asupra ta.

Mihnea T.P.: Dintre filosofi, Cioran m-a marcat cel mai puternic deoarece am avut un puternic sentiment de identificare în momentul în care i-am parcurs eseurile semnificative, iar temele abordate de acesta m-au făcut să îmi pun numeroase întrebări existențiale. Consider că își atinge apogeul în opera „Demiurgul cel rău”. În ceea ce privește beletristica, mă atrag cărțile care prezintă raportul sinelui cu lumea înconjurătoare, mentalități umane, societăți ipotetice (utopii sau, dimpotrivă, distopii), dar și gândurile și trăirile unor persoane care au realizat ceva semnificativ. Câteva exemple în acest sens: Numele trandafirului (Umberto Eco), cărțile lui George Orwell (O mie nouă sute optzeci și patru, Ferma Animalelor), Eu sunt Malala (Malala Yousafzai).

„Școala nu trebuie să reprezinte doar instituția care te instruiește pentru a practica un job…”

Rep.: Ce ai face dacă ți s-ar oferi oportunitatea să schimbi ceva în România?

M.T.P.: Sunt de părere că prima schimbare de care această țară merită să aibă parte este una majoră în ceea ce privește mentalitatea oamenilor. Dacă mi-ar sta în putință, aș face tot posibilul pentru a ajuta românii să se debaraseze de concepțiile greșite care determină acest popor să bată pasul pe loc, să înțeleagă și să accepte progresul, schimbarea, evoluția și să refuze stagnarea. Să rămână fideli unor valori morale în care cred, indiferent de împrejurări. În rest, aș lua măsuri pentru a eradica sărăcia și pentru a proteja persoanele lipsite de apărare (femeile, copiii, animalele, persoanele care aparțin unor rase, etnii ori categorii sociale oprimate sau respinse) în fața abuzurilor, a intoleranței și a discriminării.

Rep.: Care crezi că sunt lucrurile care lipsesc din educație?

M.T.P.: Din perspectiva mea, școala nu trebuie să reprezinte doar instituția care te instruiește pentru a practica un job, ci spațiul în care asimilezi cunoștințe despre lumea în care trăiești, formezi legături cu alte persoane, îți conștientizezi rolul în societate și te dezvolți pe toate planurile. Ceea ce mă întristează în legătură cu învățământul românesc este modalitatea în care se pune uneori accent pe uniformizare, pe obligarea elevului să se conformeze și să evite să-și exprime anumite puncte de vedere, fapt ce denotă o oarecare lipsă de viziune din partea persoanelor care manifestă asemenea atitudini. La fel de tristă este și atitudinea de dezinteres și apatie pe care o manifestă numeroși elevi, consecință directă a celor enumerate. Consider că problemele sistemului de învățământ ar putea fi remediate într-o mare măsură dacă atât elevii, cât și profesorii ar fi mai înțelegători unii față de ceilalți și și-ar face treaba cu simț de răspundere.

„O primă caracteristică pe care un lider ar trebui să o aibă este empatia față de cei pe care urmărește să îi conducă…”

Rep.: Cât de competitiv ești și ce te motivează să fii printre cei mai buni?

M.T.P.: Chiar dacă sună oarecum clișeic, în general, nu sunt interesat de a-i depăși pe cei din jurul meu, ci de a mă depăși pe mine însumi. Consider că lumea ar fi un loc mai bun dacă am încerca să înlocuim competiția cu colaborarea. Principala mea motivație este că, pe măsură ce mă dezvolt personal și intelectual, voi deveni o persoană mai capabilă de a avea un impact semnificativ asupra celor din jur și a societății în care trăiesc.

Rep.: Care sunt calitățile necesare pentru a deveni un bun lider?

M.T.P.: Din punctul meu de vedere, o primă caracteristică pe care un lider ar trebui să o aibă este empatia față de cei pe care urmărește să îi conducă și să pună interesul acestora deasupra binelui personal. La fel de important este ca persoanele care vor să ocupe funcții de conducere să aibă întotdeauna o minte deschisă și o viziune cât mai amplă asupra lumii, să nu fie reticent la schimbare și să fie dispus întotdeauna să privească înspre noi orizonturi.

„Olimpiada ONU nu este atât o competiție propriu-zisă…”

Rep.: Spune-mi la ce concursuri ai participat și cu ce premii te-ai ales?

M.T.P.: Încă din clasa a V-a, am participat la toate olimpiadele care m-au interesat, precum și la diferite concursuri de creație. Dintre acestea, cele mai remarcabile au fost Concursul Transcurricular de Lectură și Interpretare „Ionel Teodoreanu”  (la care am participat de două ori pe parcursul gimnaziului, obținând și o mențiune), Olimpiada „Lectura ca Abilitate de Viață” (la care am obținut un premiu special) și concursul de creație literară „Tinere Condeie”. O experiență inedită a reprezentat-o participarea la Concursul Național „Tinerii Dezbat” de anul trecut, echipa mea clasându-se pe locul al doilea la etapa județeană.

Rep.: Ce îmi poți spune despre Olimpiada ONU. Cum ai reușit să iei locul III?

M.T.P.: Olimpiada ONU nu este atât o competiție propriu-zisă, cât o platformă care oferă tinerilor inventivi și preocupați de problemele societății șansa de a-și valorifica ideile. Aceasta este un proiect al Asociației Tineretul ONU din România (en. UN Youth), care, așa cum sugerează și numele, urmărește promovarea valorilor ONU în țara noastră. Organizarea Olimpiadei ONU se datorează unor tineri voluntari deosebiți, implicați, care muncesc din greu din pură convingere și din atașament față de aceste valori.

Anul acesta a avut loc o ediție aniversară a acestui eveniment, iar tema abordată a fost importanța educației juridice în România. Abordarea mea a fost una simplă și concisă: am argumentat necesitatea unor programe educaționale în acest sens aducând în atenția publicului o serie de probleme sociale grave cu care se confruntă România, am propus soluții și metode concrete de rezolvare a acestor probleme și am estimat care ar fi impactul implementării unor programe de acest gen. Dincolo de cele trei premii acordate, cu toții am avut parte de un câștig semnificativ: am trăit experiențe unice, ne-am făcut vocea auzită, am simțit cum ideile noastre contează și am întâlnit persoane cu un mod de gândire original, capabile să își susțină cu argumente punctul de vedere. Mulțumesc Asociației Tineretul ONU din România, filiala Iași pentru oportunitate și sper ca pe viitor să continue această „tradiție”.

„Am renunțat în momentul în care mi-am dat seama că nu aș reuși să fac față…”

Rep.: Care lucruri te fascinează cel mai mult și care te plictisesc?

M.T.P.: Orice lucru memorabil mă fascinează. Sunt pasionat până aproape de obsesie de ceea ce are potențialul de a ne ajuta să construim un viitor mai bun, de creații, de viziuni ale altora, într-un cuvânt de ceea ce mă inspiră. Refuz să acord timp și atenție lucrurilor inutile, lipsite de sens sau care sunt rezultatul simplei nevoi de a-ți umple timpul cu ceva.

Rep.: Ce îți dorești să faci pe viitor și care crezi că sunt șansele tale de reușită?

M.T.P.: Inițial, luasem în considerare varianta de a deveni medic, însă am renunțat în momentul în care mi-am dat seama că nu aș reuși să fac față la suferința pe care aș vedea-o zilnic în acest caz. În momentul de față îmi doresc să urmez cursurile unei facultăți de drept, întrucât dreptatea este una dintre valorile mele fundamentale. Mai departe intenționez fie să intru în politică sau în diplomație, fie să devin magistrat.