Deși a ales cariera de inginer, Marius Iorga, președintele Cenaclului „Columna”, este un scriitor dedicat. Acesta a descoperit tainele scrisului la 15 ani, atunci când, din joacă, a realizat prima sa poezie. Până în facultate a ales să își pună pe hârtie gândurile și trăirile în poeme, iar apoi a decis că versurile nu îi sunt suficiente și a început să scrie proză. A publicat două cărți, iar începutul anului viitor aduce în atenția iubitorilor literaturii un al treilea volum. Marius Iorga povestește cum a reușit să îmbine practicul și spiritualul în mod armonios întrega sa viață de inginer, un inginer cu suflet de poet.
Reporter: Începând din facultate ați început să scrieți romane, însă poezii chiar mai devreme. Când ați descoperit că vreți să scrieți poeme?
Marius Iorga: Poezii am scris încă din liceu, am cochetat cu poezia până pe la vreo 24 de ani. Prin anul cinci de facultate am început să scriu proză și mi s-a părut că poezia nu îmi este destul. Am continuat cu proză și continui cu proză. În anul 1988, când am venit la Târgu-Jiu, după facultate, am căutat Cenaclul „Columna” și de atunci am rămas credincios „Columnei”.
Reporter: Domeniul în care ați studiat este extrem de diferit față de cel literar. Cum s-au legat acestea?
Marius Iorga: Este! Pe vremea noastră, ca să zic așa, foarte multă lume se îndrepta către Inginerie. Cum este acum Matematică-Informatică, atunci era Matematică- Fizică. Așa erau atunci clasele cele mai bune, iar pentru că mi-au plăcut matematica, fizica, mergând și pe o tradiție de familie – frații tatălui meu au făcut exact aceeași facultate pe care am făcut-o și eu la Timișoara- am zis că este ceva de viitor. Nu știam ce o să se întâmple.
Reporter: Deși este un domeniu practic, dumneavoastră ați ales să mergeți și spre partea spirituală.
Marius Iorga: Am mers în paralel și cu literatura. De multe ori eram întrebat de ce nu mi-am ales Filologia, Literele. Nu voiam să fiu profesor de limba și literatura română, iar pentru a scrie îmi e destul să știu să scriu, nu neapărat studii speciale.
Reporter: Prima poezie ați scris-o în copilărie. Ce anume a stat la baza inspirației?
Marius Iorga: Am scris-o prin clasa a IX-a, asta însemnând pe la 15 ani. Ce m-a îndemnat? O joacă…mi-am spus că vreau să dovedesc colegilor, prietenilor, că sunt în stare să scriu o poezie. După aceea am continuat cu mai multe poezii, așa cum se scria atunci cu rimă, ritm, chinuri.
Reporter: Proză ați publicat, de ce nu și poezie?
Marius Iorga: Poezie nu am publicat niciodată, chiar este de sertar, au rămas poeziile care sunt prin niște dosare. Proză am publicat, o carte de proză scurtă și un roman. „Pre-texte” și „Dublă spovedanie”, cam de multișor. Acum am terminat lucrul la o carte, îi zic eu proză scurtă-roman, am văzut că a mai scris cineva. Sunt șapte proze, toate au un personaj comun și ar fi un fel de roman prin chestiunea asta.
Reporter: Ce aveți în atenție în această nouă lucrare?
Marius Iorga: Merg foarte mult pe psihologie, pe analiză dusă până la extrem. Țin cont, categoric, și de realitatea de zi cu zi. Am formulat, îmi place să spun, impropriu, că scriitorul și romancierul este un „parazit”, adică se inspiră, fură foarte mult din jurul său, din oamenii pe care îi cunoaște. Întotdeauna când discut cu cei care sunt mai tineri, de 15 până la 19 ani, și care vor să scrie proză, le spun că nu este cazul să se apuce de romane pentru că pentru roman nu au experiența de viață necesară. Asta în ideea în care un roman trebuie să aibă o poveste.
Reporter: Ca urmare a iubirii dumneavoastră pentru literatură sunteți și președinte al Cenaclului „Columna”. Ce înseamnă pentru dumneavoastră acest cenaclu și cum a adus o schimbare în viața personală?
Marius Iorga: Cenaclul înseamnă modalitatea prin care noi, cei care suntem puțini diferiți de cei din ziua de astăzi, ne reunim. Diferiți am fost dintotdeauna, însă scriitorii erau priviți în perioada comunistă altfel decât acum. În prezent suntem ca niște extratereștri pentru că scriitorii nu se ocupă de făcut bani, ci de cheltuit bani. Meseria asta de scriitor, nu profesionist, pentru că nu se poate trăi din scris în România, este consumatoare de bani. Este o obișnuință, majoritatea membrilor știu că ziua de joi a intrat într-un fel de ritual, o ieșire din cotidian, o refulare, o alinare pentru suflet, o ieșire din această agitație de zi cu zi. Este plăcut, avem posibilitatea să ne întâlnim, să ne compătimim între noi, cei care avem acest virus al scrisului, nu doar al cititului.
Reporter: Ce vă mai doriți, ca scriitor?
Marius Iorga: Îmi doresc să reușim să repunem revista noastră, „Caietele Columna”, să apară din nou în format tipărit pentru că de vreo doi ani o punem numai pe internet și mi-am făcut eu o promisiune, să nu mai las timpul să treacă atât de mult pe lângă scris, pentru că asta este foarte important pentru orice scriitor să scrie și să publice. Cartea mea sper să iasă în primăvară, depinde și de editură, să trecem anul cu sărbătorile și apoi o să încep demersurile să o pot tipări.
2 Comments