La 50 de km de orașul Bistrița, pe drumul spre Vatra Dornei, trecând prin comunele Livezile, Josenii Bărgăului și Prundul Bârgăulu se ajunge la Lacul Colibița. La ieșirea din comuna Prundul Bârgăului, există doua variante pentru a ajunge în Colibița, și anume: fie la dreapta, trecând prin Bistrita Bârgăului, fie tot înainte, spre Tiha Bărgăului si apoi, din satul Mureșenii Bărgăului, făcând tot la dreapta se ajunge la Colibița. Drumul până la acest lac este superb, plin de peisaje desprinse din poveste, un adevărat pelerinaj în natură
Drumul spre lac trece printr-un defileu, după care se ajunge la baraj. O dată ce ajungeți la baraj, puteți avea o priveliște clară asupra lacului Colibița. Acest lac este situat la 900 de m altitudine, este înconjurat de dealuri împădurite și tot aici a fost amenajată o plajă cu nisip fin.
Lacul Colibița este un lac de acumulare artificial, a fost creat prin construirea barajului Colibița pe cursul râului Bistrița, baraj amenajat în perioada 1977 – 1991 cu scop hidroenergetic, de alimentare cu apă a localităților din aval, a industriei, irigații și regularizare a debitului apelor râului Bistrița. Acest lac are o suprafață de 270 de ha, lungimea sa este de 13 km și volumul să este de 65 mil m3
Legendele locului spun că pe fundul actualului lac de acumulare de la Colibița se găsește vechea biserică a satului și câteva case scufundate. De altfel, bătrânii locului spun că lacul este blestemat și că în fiecare an își ia tributul, plătit prin vieți omenești. Unii spun că în lacul Colibița sunt pești mari și cei care se îneacă nu mai pot fi găsiți niciodată.
Pe malul lacului se află stațiunea Colibița
Colibiţa este de fapt o staţiune climaterică, situată la 830 m altitudine, care se află la o 18 km de Prundul Bârgăului, pe versantul sudic al Munţilor Bârgăului, pe valea râului Bistriţa. Această stațiune reprezintă poarta de intrare în Munţii Căliman, amplasarea sa pe malul lacului de acumulare cu acelaşi nume, oferind diverse posibilităţi de odihnă şi recreere.
Turismul a apărut în această zonă la finele secolului al XIX-lea, atunci când, conform documentelor vremii, o domnişoară din Bistriţa s-a vindecat de tuberculoză graţie aerului din această zonă, extrem de bogat în ozon. Erika Schuller, o arhitectă din Bistriţa a trecut prin aceeaşi experienţă, după care a construit în zonă un sanatoriu cu 16 camere, unde erau trataţi bolnavii de tuberculoză.
Aici au fost trataţi, în perioada interbelică şi în preajma celui de-al Doilea Război Mondial şi copiii săraci bolnavi pulmonar, dar şi studenţii care sufereau de TBC. Activitatea sanatoriului a luat sfârşit în 1944, când a fost incendiat.
Colibiţa a funcţionat ca staţiune balneo climaterică până în 1975, timp în care în zonă s-au construit vile în stil elveţian şi cabane pentru turişti. Zona a intrat în paragină în anii 80, când a început construcţia barajului care a dus la apariţia lacului de acumulare.
Legendele satului Colibița
Despre satul Colibița se spune că ar fi existat încă din anul 1850, ce-i drept, pe atunci având doar 14 locuitori care-și duceau traiul zilnic în colibele lor. Că să-și poată duce materialul lemnos la târgul din Mureșenii Bârgaului, era nevoie de un drum. Acesta a apărut abia în 1869, în același an cu biserica din localitate.
Un tâmplar german, W. Ianitchi, a intuit potențialul turistic al zonei și a construit câteva case de vacanță, care erau destinate în principal sașilor din Bistrița.
În 1979 a apărut ideea amenajării unui lac de acumulare exact în acea zonă, așa că satul a fost strămutat în apropiere, în așa-numita localitate Mita. Fiind amenajat chiar în fosta vatră a satului, lacul Colibița a preluat numele localității care a fost practic inundată.
