De multe ori trec pe strada Avram Iancu în drumul meu spre centrul oraşului şi de fiecare dată observ acele clădiri vechi, care mă duc mereu spre întrebarea: „Ce este cu ele?”. Când eram mică credeam că sunt bântuite, pentru că de multe ori era prea multă linişte în jurul lor.
De curând am aflat că nu sunt chiar atât de bântuite, şi că au o istorie în spate care merită spusă. Unele din ele sunt locuite, unele au devenit chiar pensiuni sau case de vacanţă.
Pentru moment, mă voi rezuma la casele vechi de pe strada Avram Iancu şi istoria din spatele lor, urmând ca pe viitor să vă spun şi alte poveşti de pe străzile care unesc strada Avram Iancu cu Bulevardul Republicii.
Încep prin a vă aduce în atenţie o vilă despre care probabil mulţi aflați abia acum, și anume vila Robescu. Este singura cladire din Sinaia realizată după planurile arhitectului Ion Mincu (1852-1912), fondatorul arhitecturii româneşti.
Există între încercările lui Mincu pe tema arhitecturii naționale, o lucrare aparte, în care sunt abandonate aproape orice adaosuri decorative, în care imaginea arhitecturală se constituie prin jocul maselor de o puritate geometrică, determinate de mari planuri văruite, de streșini proeminente, profilate pe fundalul pădurii de brad și al muntelui.
La acestă vilă parterul este foarte ridicat, ca la toate casele de munte, cuprinde săli vaste de primire, dispuse după schema tradițională a casei țărănești, în stânga și dreapta unei tinde spațioase.
O mai găsiţi încă în fundătura străzii Avram Iancu, la intersecţia cu Aleea Adrian Ghioca, umilită şi dărăpănată, împărţită între mai mulţi proprietari şi chiriaşi iresponsabili, ce o lasă de prea mult timp pradă degradării, tratând-o cu o inocentă nepăsare. Oriunde în Europa o astfel de clădire de referinţă devine un important obiectiv turistic local sau funcţionează ca un muzeu. Aici, însă, pe prispa acoperită din lemn, dar şi pe sârmele înfipte în pereţii scorojiţi, locatarii îşi întind liniştiţi rufele la uscat.
Singura ssperanţă pentru acest imobil o constituie un grup de studenţi arhitecţi, care au întocmit în 2008 un releveu parţial. Putem spune că această clădire își aşteaptă încă răbatoare respectul cuvenit, dar şi un binemeritat loc pe lista monumentelor istorice din România.
Continui cu poveştile mai fericite ale unor case vechi, care are au reuşit să fie trecute în lista monumentelor istorice româneşti.
Prima este vila Dumitru Juncu, situată la numărul 57 pe strada Avram Iancu, care datează de la începutul secolului XX şi este într-o stare bună de conservare.
Următoarea este Casa Constantin Draghici. Edificiul datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi se află într-o stare bună de conservare, cu toate că învelitoarea a fost schimbată fără autorizaţiile necesare.
Casa Vlad Badulescu, strada Avram Iancu nr 52, a fost construită la sfârşitul secolului al XIX-lea.
Casa Dumitru Economu este situate la numărul 50 și datează de la sfârşitul secolului al XIX lea. Spre bucuria localniclor și acest imobil se află într-o stare bună de conservare.
Casa Irina Butnaru se află la numărul 48 și datează de la începutul secolului XX, care la fel ca și Casa Dumitru Economu se găsește într-o stare bună de conservare.
Casa Vasile Manole se află la numărul 46 și din anul 1890. Este o casă care mie întotdeauna mi s-a părut pustie şi bântuită, deşi este şi acum locuită.
Casa Constantin Davidescu este amplasată pe strada la numărul 44, iar în prezent aici se găsește Pensiunea Irina. Această casă a fost construită în 1889.
Casa Cornelia Coman se găsește la numărul 42, datează de la sfârşitul secolului al XIX lea şi se află într-o stare medie de conservare, fațada fiind revopsită în culori stridente.
Vila Giaccomo Mosca se află amplasată la numărul 38 și datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea.
Vila Filippo Dozzi este situată pe strada Avram Iancu. la numărul 35, și a fost construită la sfârşitul secolului al XIX-lea.
Filippo Dozzi, pietrar italian sosit în Sinaia la sfârşitul secolului al XIX-lea, a fost un neîntrecut preparator de cârnaţi şi salam.
În 1910 şi-a cumpărat o clădire spaţioasă şi a început să producă „Salamul de Sibiu”. Italianul a murit in 1943, iar afacerea a fost continuată de fii săi. În 1948, înainte de naţionalizare, fabrica sa producea anual 120 de tone de salam.
Povestea fabricii continuă şi astăzi.
Casa Paraschiva Demetrescu este situate pe strada Avram Iancu la numărul 8. Datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi este într-o stare bunã de conservare.
Povestea caselor de pe strada Avram Iancu nu se rezumă doar la cele foarte vechi precum vila Robescu sau cele care sunt pe lista monumentelor din judeţ. Casele apărute între timp se încadrează în peisaj, respectând tiparul architectural deja existent în zonă.
Pe acestă stradă se mai găsesc alte 3 pensiuni în afară de pensiunea Irina amintită mai sus, respectiv pensiunea Marina, Micşunica şi Ana Maria.
Strada Avram Iancu se închide cu Hotel Internaţional, care este la fel de vechi precum casele menţionate de la începutul plimbării pe această stardă. Acest hotel este situat la numărul 1 şi a fost construit în anul 1983, fiind deschis pe 30 decembrie 1983 ca făcând parte din categoria IA, conform dotărilor de atunci. În prezent acest hotel are 4 stele.
