Informații contact

REVISTA CULT URA SRL, Str. Marin Sorescu 2A, Targu Jiu, Gorj

Tel. 0731 088 036

Studenții de la Artă din Târgu-Jiu au participat miercuri, 17 mai, la conferința științifică susținută de Sorana Georgescu-Gorjan, fiica inginerului Ștefan Georgescu-Gorjan, „geniul tehnic” din spatele Coloanei fără Sfârșit a lui Constantin Brâncuși. Sorana Gorjan a povestit despre relația de prietenie dintre geniul sculpturii moderne și rudele sale. În 1902, Constantin Brâncuși a realizat bustul lui Ion Gorjan (bunicul Soranei Gorjan n.red.), operă care se află la Muzeul de Artă din București. „S-a creat o legătură de prietenie între ei, bunicul era mai mare cu șapte ani ca Brâncuși. Prietenia a continuat peste ani (…) în documente oficiale sunt marcate aceste relații. Peste ani, când Brâncuși a făcut armata, a fost găzduit la bunicul și atunci i-a făcut bunicului un bust! Bustul lui Ion Georgescu Gorjan, realizat în 1902, este cea mai veche lucrare de artă din Muzeul de Artă București. Prima lucrare a lui Brâncuși, lucrare academică, are ochi. Este printre puținele lucrări în care ochii sunt marcați, căci se știe că Brâncuși nu făcea ochii sau îi făcea foarte mari. Ochii bunicului au și pupile. Mă uit cu mare emoție la bunicul de câte ori mă duc la muzeu”, a spus scriitoarea.

sorana gorjan 8 sorana gorjan 23

„Istoria Coloanei fără Sfârșit” a fost titlul conferinței susținute de către Sorana Georgescu-Gorjan, fiica inginerului Ștefan Georgescu-Gorjan, la Muzeul de Artă din Parcul Central. Evenimentul a făcut parte din manifestările ocazionate de Zilele orașului, ediția 2017. Felul în care fiica inginerului a vorbit despre tatăl său, dar mai ales despre Constantin Brâncuși și genialitatea sa, a cucerit auditoriul. la finalul conferinței, studenții au pus mai multe întrebări și aflând lucruri pe care nu le știau. Sorana Gorjan a venit la Târgu-Jiu la invitația autorităților locale și a reprezentanților Centrului Brâncuși. „Mă bucur să fiu aici. Aici mă simt mai mult decât acasă. M-au fascinat de mică poveștile despre Brâncuși! Bunicul meu s-a născut la Godinești și îl chema Ciobanu Ion, al lui Gheorghe, iar după ce i-au murit părinții, el a fost crescut de bunica. A ajuns la Craiova și nu știa nici să citească, nici să scrie, dar a intrat ucenic la un cojocar și a învățat singur să scrie și să citească. Ajuns la majorat, pentru că toți îi spuneau Gorjanu al lui Gheorghe, și-a schimbat numele în Georgescu-Gorjan! Acum sunt singura purtătoare a acestui nume. Ion Georgescu Gorjan îl cunoaște pe Brâncuși la Craiova, era ucenic la o prăvălie de pe Madonna Dudu, la două case de unde lucra bunicul (…) În cazul acestei lucrări (n.red- bustul realizat de Brâncuși pentru Ion Georgescu) a existat o minune: tata a vândut bustul în 1977, chiar cu ceva vreme înainte de cutremur! (…) Când tata a colaborat cu Brâncuși, a venit la noi și a revăzut bustul. Tata avea emoții și s-a bucurat când l-a auzit pe Brâncuși spunând: Îmi aduc aminte cât m-am bucurat că i-am ghicit privirea (bunicului n.red.)! Constantin Brâncuși îi spunea Nașule bunicului meu. (…)”, a spus Sorana Georgescu-Gorjan.

sorana gorjan 3 sorana gorjan 4

Ideile inginerului Gorjan i-au plăcut lui Brâncuși

Peste ani, fiul „nașului” Gorjan a devenit inginer și destinul avea să îl aducă în preajma lui Constantin Brâncuși, pe care îl admira. Tânărul inginer știa prea bine ce relație strânsă existase între sculptor și tatăl său. „Tata s-a angajat ca inginer la Petroșani. Era apreciat. Când a fost în vizită la Paris, tata i-a vizitat atelierul. Sculptorul plecase din România în 1904, dar a păstrat legătura cu bunicul prin scrisori. Din păcate această corespondență nu mai există. Brâncuși îi zicea nașule bunicului, iar scrisorile le plăceau tare mult copiilor. În prima întâlnire de la Paris, tata a fost primit foarte bine de Brâncuși, pentru el era titlu de onoare să fii oltean! L-a invitat pe tata la masă, au mâncat de post, Brâncuși ținea post, rezultă din această relatare. În 1935, pe 7 ianuarie, iar s-au întâlnit și au stat de vorbă, iar la sfârșit, Brâncuși l-a întrebat dacă s-ar putea realiza un grup de Coloane. Avea în atelier trei coloane de lemn și una de gips. Primele coloane apar în fotografiile sale jurnal, ca să zic așa-în 1917, era perioada Războiului și nu mai găsea bronz. Așa că lucra în lemn, lua bârne vechi de la case dărâmate și sculpta coloane. (…) era o bârnă zimțuită pe margini intitulată «Copilul în lume». Era prima schiță de coloane. Coloanele brâncușiene se deosebesc de cele clasice, ele sunt o înșiruire de trunchiuri iar la capete trunchiuri trunchiate. S-a inspirat din bradul de morți și nunți dar și din stâlpii caselor gorjenești. (…) în 1926 a cioplit o coloană în curtea unui parizian care după a plecat în America. A sculptat-o într-un copac. Brâncuși a tăiat-o și a mutat-o în atelierul său. Avea mai multe coloane-n atelier cu șase sau nouă module, (…) în 1934 tata a primit de la Brâncuși un catalog cu dedicație. Atunci tânărul inginer i-a spus lui Brâncuși că s-ar putea face o coloană de mari dimensiuni din oțel pe care să tragă modulele ca pe mărgele, iar lui Brâncuși i-a plăcut ideea. Sculptorul fusese invitat de Arethia Tătărescu la Târgu-Jiu pentru discuții despre Ansamblul Monumental. (…) Brâncuși s-a lăsat greu convins, căci fuseseră anumite probleme cu România – voia să facă anumite opere și fusese respins. Autoritățile nu l-au înțeles. (…) A scris o scrisoare de acceptare. «Mă simt ca un ucenic în ajunul de a fi calfă», a scris Brâncuși în aceea scrisoare! Vorbe extrem de frumoase!”, a afirmat Sorana Gorjan.

sorana gorjan 1 sorana gorjan 6

Ce obiceiuri avea omul Brâncuși

Își amintește clar și acum despre modul în care inginerul Ștefan Georgescu-Gorjan îi povestea despre Brâncuși și despre perioada în care au lucrat la Coloana fără Sfârșit. După ce a acceptat propunerea Ligii Naționale a Femeilor Gorjene, Constantin Brâncuși a mers la Petroșani unde, alături de o echipă întreagă și de inginerul Gorjan, s-au apucat de treabă. La Petroșani a locuit în aceeași casă cu inginerul Gorjan vreme de două săptămâni. Vorbeau în fiecare zi despre Coloană și căutau soluții, pe care le-au găsit. Iată ce își amintește Sorana Georgescu-Gorjan din ceea ce i-a spus tatăl său: „Coloana fără Sfârșit așa trebuie să îi spunem, căci așa a numit-o Constantin Brâncuși! El a ales locul unde trebuia să fie amplasată opera. (…) Brâncuși a plecat la Petroșani, acolo unde lucra tata. I s-a pus la dispoziție camera cea mai mare, dar a refuzat, a ales cea mai modestă cameră și din amintirile tatei știu că Brâncuși era un foarte mare fumător și bea multă cafea! Iubea foarte mult animalele și a luat cățelul tatei, Pufi, în casă. A devenit favoritul său! Mânca foarte frugal, nu era dispus ca bucătăreasa din casă să îi gătească. Mânca brânză și mămăligă și multe salate. Au fost două săptămâni în care zi de zi, Brâncuși și cu tata discutau diverse variante pentru a stabili dimensiunile Coloanei. Brâncuși voia ca o mărgea – un modul – să respecte o anumită proporție. 1-2-4 erau proporțiile unui modul. Se ținea seama de legile de rezistență. Au urmat zile întregi de discuții până s-a ajuns la formula 45-90 și 1,8 metri adică un stat de om era înălțimea unui modul. S-a ajuns la concluzia că întreaga lucrare va avea aproape 30 de metri. După ce au stabilit toate detaliile, forma (…) concepția făcută la Petroșani, de specialiștii de acolo, a fost gândită cu foarte multă atenție”.

c3349dedf1677d3e7fbf554256bb4e53maxim sorana gorjan 22

Imagini document din arhiva Soranei Gorjan

Sorana Gorjan a prezentat și o serie de imagini din perioada în care la Târgu-Jiu se lucra la montarea Coloanei fără Sfârșit, dar și din atelierul de la Petroșani. În două imagini apare și Brâncuși. Cea mai prețioasă fotografie este cea pe care însuși Constantin Brâncuși a desenat/ schițat Coloana peste imaginea locului în care urma să fie amplasată. „Modulele au fost turnate la Petroșani, stâlpii de oțel au fost împărțiți în trei bucăți și aduși la Târgu-Jiu, pe rând. Modulele stau singure pe miezul de oțel, fără să fie sudate între ele. La montarea Coloanei au lucrat cetățeni de diverse cetățenii, cehi, italieni, români. Sunt două imagini în care apare Brâncuși, lui nu îi plăcea să fie fotografiat. El fotografia. A plecat din țară în septembrie și a revenit în noiembrie. A asistat la operațiile de montare a modulelor. A filmat acele operațiuni. După realizarea Coloanei a început războiul. (…) Știm cu toții că la un moment dat s-a demondat Coloana, decapitată și descoperită, iar vreme de patru ani, stâlpul de oțel a rămas gol. Au venit de la UNESCO și au spus că această lucrare este o capodoperă de tehnică inginerească, nu doar o capodoperă de artă! Orașul Târgu-Jiu și-a apărat monumentul! Voiau să păstreze monumentul așa cum era și au reușit. Coloana, pentru Brâncuși, a fost considerată o capodoperă. Coloana trebuie să o numim fără Sfârșit, el așa i-a zis. În scrierile sale, cele de mână, există o frumoasă definiție a Coloanei dată de sculptor: «Coloana fără Sfârșit este asemeni unui cântec etern care care ne duce cu sine în infinit dincolo de orice durere și bucurie factice»”, a spus scriitoarea Sorana Georgescu-Gorjan, care a promis că va reveni la Târgu-Jiu.

1 5 arethia tatarescu brancusi si arethia c3349dedf1677d3e7fbf554256bb4e53maxim

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.