Muzeul Judeţean Gorj „Alexandru Ştefulescu” organizează, timp de două zile, Simpozionul naţional de arheologie „Epoca bronzului în Oltenia”. Prima zi a acestui important eveniment, la care participă arheologi consacraţi din Banat, Ardeal, Muntenia şi Oltenia, a avut loc joi, 12 mai. Pe 13 mai, arheologii vor merge în teren, la un sit arheologic din Gorj.
Gheorghe Calotoiu, doctor cercetător ştiinţific cu gradul I în cadrul Muzeului Județean Gorj, a declarat că simpozionul, ajuns la a patra ediție, a devenit deja o tradiție. Tema este Epoca Bronzului (cca 3300 -1200/1100 a. Chr.). Au mai susținut lucrări arheologii Radu Băjenaru, Anca Popescu de la București, Ionuț Tuțulescu din Vâlcea, Cristinel Fântâneanu din Alba Iulia, dar și alții. „Este un simpozion de lungă tradiție. Tema este Epoca Bronzului în Oltenia. Ne referim și la legăturile acestei provincii cu cele apropiate. În general, acest gen de simpozioane sunt eficiente în ceea ce privește specializările și nu s-a dorit să fie mulți participanți. Avem 20 de participanți de la muzee, facultăți din țară. (…) Arheologia românească este foarte prețuită în străinătate și s-au făcut noi și importante descoperiri, mai ales la șantierele de construcții, cum este cazul și la Târgu-Jiu, lucrările de la centură. Avem și șantiere în care se sapă de peste 100 de ani. Sincopele sunt cauzate de lacunele de legislație, practicii noastre”, a spus profesor doctor Cristian Schuster de la Centrul de Tracologie București din cadrul Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan”.
Epoca bronzului se caracterizează prin înlocuirea treptată a uneltelor, podoabelor şi armelor de aramă cu cele de bronz, aliaj de cupru cu cositor (uneori cu arsen, antimoniu sau plumb), aliaj superior cuprului, atât în privinţa procesului tehnologic, cât şi a eficienţei obiectelor. În Oltenia este prezentă, în vitrine, prin ceramica descoperită la Locusteni, Verbicioara (staţiunea eponimă), Cârcea, dar şi prin uneltele de piatră şi bronz de la Suharu, Orodel, Verbicioara şi Nedeia. Paralel cu cultura Verbicioara, dar mai ales în etapa târzie, începe să apară în Oltenia, îndeosebi în zona inundabilă a Dunării, şi cultura Cârna.
