Artistul gorjean Armand Landh își dorește ca operele sale de artă să aducă bucurie în viețile oamenilor

Artistul gorjean Armand Landh își dorește ca operele sale de artă să aducă bucurie în viețile oamenilor

- in Interviuri, Romania civila, Slider
0
767 vizualizari

Armand Landh este un artist plastic din Târgu Jiu care se consideră un norocos pentru că a reușit să facă din pasiunea sa pentru pictură o adevărată meserie. Are 35 de ani și este un om împlinit pe toate planurile: are o carieră înfloritoare și o familie pe care o iubește nespus. Artistul postmodernist este absolvent al Universității de Arte din Timișoara, este pasionat de călătorii și colecționează obiecte de artă, picturi, sculpturi, albume de artă sau mobilier vechi. Pictează de când se știe, iar lucrările lui neoexpresioniste reprezintă o sinteză a situațiilor pe care le trăiește în viața de zi cu zi. Armand Landh sau „Army”, așa cum își semnează lucrările, este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, filiala Târgu Jiu, a participat la numeroase expoziții și simpozioane de artă și are la activ 20 de expoziții personale. Deși lucrări semnate de el au ajuns și în Europa, artistul gorjean spune că soția și copilul lui reprezintă cea mai mare realizare a sa, arta și familia fiind principalele motive de fericire din viața lui. La polul opus, răutatea oamenilor și dezumanizarea îl întristează pe artist, care se încăpățânează să vadă viața cât mai viu colorată în ciuda nuanțelor de gri care o pătează.

 Reporter: Armand Landh e un nume mai neobișnuit. Care vă sunt originile? De la ce provine „Army”?

Armand Landh: Provin dintr-o familie multi-etnică, cu origini germane, austriece, italiene dar numele este german. Cât despre „Army”, este prescurtarea prenumelui meu și îl utilizez în semnarea tablourilor.

Reporter: De la ce vârstă ați început să pictați? De la cine credeți că moșteniți talentul?

Armand Landh: Pictez de când mă știu. Am crescut într-un mediu artistic, tatăl meu fiind de asemenea artist plastic. Cu siguranță de la el moștenesc talentul artistic.

Reporter: Care artiști plastici sunt preferații dumneavoastră?

Armand Landh: Sunt foarte mulți artiști pe care îi urmăresc și îmi plac. Îmi plac atât artiști internaționali, cât și români. Făcând o lista scurtă, aș începe cu cei români: Constantin Brâncuși, Mihai Țopescu, Valer Neag, care sunt gorjeni de ai mei; cât despre cei internaționali, i-aș enumera pe Pablo Picasso, Jackson Pollock, Jean-Michel Basquiat și mulți alții. În general, urmăresc arta contemporană și postmodernă.

Reporter: Ce teme abordați, cel mai mult, atunci când pictați?

Armand Landh: Tema preferată este cotidianul, trăirile și sentimentele proprii, familia și societatea de consum. Lucrările mele sunt de factură postmodernă în stilul neoexpresionist prin care încerc să fac o sinteză (colaj) a unor situații pe care le trăiesc zi de zi. De-a lungul timpului au existat mai multe direcții artistice, dar cred că cel care mă reprezintă cel mai mult este întocmai cel din ultima perioadă, și anume, cel neoexpresionist.

Reporter: Care sunt lucrările de care sunteți cel mai atașat?

Armand Landh: Cu siguranță, lucrarea cea mai apropiată de sufletul meu este „ Always and forever”, din ciclul pictural cu același nume. O lucrare despre care aș putea vorbi zile întregi și tot nu aș epuiza subiectul. Dar am multe lucrări dragi mie sau familiei mele, lucrări pe care le-am păstrat în colecția personală.

Reporter: Vi s-a întâmplat să aveți perioade în care să vă lipsească inspirația? Cum ați recuperat-o?

Armand Landh: Au existat astfel de perioade, de altfel, benefice din punctul meu de vedere. Faptul că nu am inspirație o perioadă de timp nu mă sperie, ci mă întărește, mă face să studiez și să explorez noi tendințe ale artei. De obicei, călătoresc în scop cultural sau citesc foarte multe cărți despre istoria artei în aceste perioade lipsite de inspirație. De fiecare dată, după o astfel de perioada, m-am întors în atelier mai proaspăt și mai curajos.

Reporter: V-ați atins apogeul carierei până la această vârstă?

Armand Landh: Nu, sunt prea tânăr pentru a afirma așa ceva. Arta este un domeniu în care cu greu îți poți atinge apogeul. Cel puțin, eu consider că e foarte greu să realizezi că ai ajuns în punctul cel mai sus al carierei. Sper să nu ajung niciodată la acest lucru, ar fi demoralizant.

Reporter: Unde v-ați expus lucrările, până acum? Unde vă doriți să ajungeți și nu ați reușit până acum?

Armand Landh: Am expus atât în România, cât și în Europa, la diverse expoziții personale sau de grup, dar și la târguri de specialitate și bienale. Ultima expoziție personală pe care am realizat-o a fost la București, la galeria Gallery, iar acum mă pregătesc pentru „Salonul național de artă contemporană București”

În ceea ce privește arta, îmi doresc să pot depăși cât mai mult granițele atelierului, indiferent de numele galeriei, muzeului sau al țării în care expun. Important este ca arta mea să aducă o pată de culoare și bucurie în viețile celor care o privesc și o admiră.

Reporter: Care sunt cele mai mari realizări ale dumneavoastră?

Armand Landh: Cu siguranță, cea mai mare realizare a mea de până acum este familia mea.

Reporter: Duceți viața pe care v-ați dorit-o? Care sunt lucrurile care vă fac să zâmbiți și ce vă întristează?

Armand Landh: Da, pot spune că duc exact viața pe care mi-o doresc și care mă face fericit. Zâmbesc în fiecare dimineață când îmi văd soția și copilul, zâmbesc când îmi știu familia sănătoasă, zâmbesc când intru în atelier și creez. Mă întristează răutatea oamenilor, mă întristez foarte tare când văd animale chinuite și păduri tăiate, dar cel mai tare mă întristez când văd că ne pierdem din umanitate.

Reporter: Ce înseamnă să fii artist în România? Este atât de greu pe cât se aude?

Armand Landh: Grea întrebare. Aș începe cu cât de greu sau de ușor este și aș spune că este destul de greu. Este greu pentru că societatea românească încă nu e pregătită, la scala mare, să înțeleagă rolul artei și al artistului în mediul social. Autoritățile și statul sunt nepăsătoare de cele mai multe ori. A fi artist este un lucru nobil, cel puțin așa îl văd eu. Suntem oameni înzestrați cu simț estetic și talent.

Reporter: Pe lângă faptul că pictați, sunteți și un mare colecționar de artă. Ce cuprinde colecția dumneavoastră și cum vă procurați operele de artă?

Armand Landh: Îmi place să colecționez obiecte de artă, de la tablouri și sculpturi, la mobilier vechi. Unele le-am moștenit de la familia mea, altele le-am primit de la alți artiști sau, pur și simplu, le-am achiziționat.

Reporter: Care obiecte din colecție reprezintă cea mai prețuită posesie și cum le-ați obținut?

Armand Landh: Sunt multe, atât tablouri, cât și piese de mobilier.

Reporter: Mai aveți alte pasiuni în afară de artă? Cum preferați să vă petreceți timpul?

Armand Landh: Am foarte multe pasiuni, cea mai mare ar fi călătoriile, îmi place să descopăr oameni, locuri și civilizații noi. Ar mai fi sportul, în special baschetul.

Reporter: În ce culori ați picta viața? De ce?

Armand Landh: Cu siguranță aș folosi o paletă variată și foarte viu colorată. Viața este acel lucru frumos pe care nu îl pot descrie decât prin culoare. E ca o poveste frumos colorată ca un curcubeu de situații, atât frumoase, cât și urâte, dar care trebuie trăite și înțelese pentru că nimic nu e întâmplător în lumea asta. Vă invit să priviți la câteva din tablourile mele și veți înțelege mai bine cele spuse mai sus.

Lăsați un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.