La 2 ianuarie 1919, Consiliul Dirigent al Transilvaniei a decis cum să organizeze administrativ teritoriile unite cu România. Această măsură a fost parte a procesului de integrare a Transilvaniei în noua structură statală românească, având rolul de a stabili un cadru organizat pentru guvernare și administrare. Hotărârea luată de Consiliul Dirigent a stabilit împărțirea României în 23 de județe, fiecare județ având un prefecți desemnat, care avea rolul de a coordona activitățile administrative și de a asigura aplicarea legilor în zona respectivă.
În plus, în orașele de importanță strategică, precum Arad, Cluj și Sibiu, au fost numiți încă trei prefecți. Această decizie a marcat o etapă importantă în democratizarea și administrarea eficientă a regiunii Transilvania, contribuind la consolidarea puterii centrale a României postbelice.
Consiliul Dirigent al Transilvaniei, Banatului și țărilor românești din Ungaria a fost un organism politic provizoriu, cu atribuții limitate, între 2 decembrie 1918 și 4 aprilie 1920. Această instituție a avut un rol esențial în perioada de tranziție, având responsabilitatea de a promova și implementa deciziile necesare pentru integrarea Transilvaniei în România.
Pe 2 decembrie 1918, la ora 9, s-a ținut o ședință crucială a Marelui Sfat Național în sala tribunalului din Alba Iulia.
În cadrul acestei întâlniri, membrii consiliului au decis cine va conduce Marele Sfat Național, s-a ales delegația care urma să prezinte hotărârile Adunării Naționale regelui și guvernului României, și s-a stabilit înființarea unui comitet executiv care să se ocupe de afacerile curente ale Transilvaniei. Aceasta a fost o perioadă de intensă activitate politică și socială, în care oficialitățile au căutat soluții pentru a răspunde nevoilor populației și provocărilor de ordin administrativ.
Consiliul Dirigent a avut 15 membri aleși: Iuliu Maniu, Alexandru Vaida-Voievod, Ștefan Cicio-Pop, Aurel Vlad, Vasile Goldiș, Aurel Lazăr, Ioan Suciu, Iosif Jumanca, Romul Boilă, Emil Hațieganu, Ion Flueraș, Victor Bontescu, Vasile Lucaciu, Octavian Goga și Valeriu Braniște. Acești oameni politici au fost figura centrală a acestui moment istoric, iar prezența lor a fost simbolizată prin depunerea jurământului în fața episcopului de Arad, Ignatie Ion Papp. Deși la ceremonie au fost prezenți majoritatea membrilor, unii, precum Octavian Goga și Vasile Lucaciu, erau în străinătate, iar Valeriu Braniște se afla într-o stare de sănătate precară, ceea ce subliniază dificultățile cu care s-au confruntat liderii în acea perioadă tumultoasă.
Sediul Marelui Sfat (adunarea legislativă a Transilvaniei) și cel al Consiliului Dirigent (guvernul Transilvaniei) au fost stabilite la Sibiu, un oraș cu o semnificație istorică și culturală deosebită, care a servit ca un centru al activității politice și administrative. Această alegere a contribuit la consolidarea rolului Sibiului în istoria Transilvaniei, fiind un simbol al unirii și al cooperării între diversele comunități care compun această regiune.
Pozele și informațiile au fost preluate de pe descopera.ro
