Am mers de foarte multe ori prin Sinaia, pe Valea Prahovei. Prima dată cred că a fost prin 2004, mergând în prima mea tabără studențească, după care au urmat multe alte ieșiri în această stațiune. Chiar și primul meu traseu pe munte a pornit tot din Sinaia spre Cabana Piatra Arsă, de unde am urcat la Babe, după care am revenit de unde am plecat, în Sinaia bineînțeles, un traseu de aproximativ 11 ore. Totodată, am văzut prin câte a trecut această zonă, în sensul bun al cuvântului, străzile care s-au schimbat de la an la an, transportul în comun care s-a modernizat, până și salubrizarea străzilor, care este făcută așa cum trebuie.
Un loc în care merg de fiecare dată când ajung în Sinaia este mânăstirea din acest oraș, care a fost zidită în 1695 de Mihai Cantacuzino, și care este cunoscută ca fiind „Catedrala Carpaților”. Inițial Mânăstirea Sinaia a fost ridicată să adăpostească 12 călugări, dar cu timpul numărul acestora a crescut, fapt ce a dus la construirea unei noi biserici, dar și a unei chilii cu mai multe locuri. Noile construcții care se găsesc în „curtea nouă” au fost ridicate între anii 1842 și 1846.
Pentru cei care veți merge la această mânăstire veți putea vedea biserica din „curtea nouă”, dar și un frumos paraclis, care datează din 1695, și care se găsește în curtea veche. Trebuie spus că biserica este construită în stil brâncovenesc, arhitectură specifică Țării Românești.
Portalul și cupola pridvorului
Un aspect ce mi-a atras atenția este portalul bisericii, care este sculptat, reprezentând la dreapta pe Moise cu Tabla Legii, iar la stânga pe fratele său Aaron, cu toiagul înfrunzit. În mijlocul portalului veți putea vedea stema familiei Cantacuzino.
Când veți ajunge la această mânăstire să vă uitați și la cupola pridvorului, unde veți putea admira scene din viața Sfintei Ecaterina, ocrotitoarea mânăstirii de la Muntele Sinaia, din viața Sfântului Gheorghe, protectorul Moldovei și al militarilor, dar și din viața Sfântului Dumitru, ocrotitorul Țării Românești.
Mai trebuie precizat faptul că prima construcție din zonă a fost această biserică, iar ulterior în jurul ei s-a dezvoltat stațiunea montană Sinaia.
Curtea veche a Mânăstirii Sinaia
Exact cum vă spuneam, în rândurile de mai sus, în curtea veche a Mânăstirii Sinaia se află un frumos paraclis, unde se țin slujbe în fiecare zi. În momentul în care pășești în acest loc ai impresia că te-ai întors în timp cu câteva sute de ani, probabil de vină fiind arhitectura, destul de joasă, dar și picturile originale, peste care s-a așezat timpul. În pronaosul acestui paraclis se pot admira ultimele momente din viața Mântuitorului Isus Hristos, printre care „Trădarea lui Iuda”, „Prinderea lui Iisus în Grădina Ghetsimani”, „Judecata lui Iisus de către cei doi judecători ai Sinedriului evreiesc, Ana și Caiafa”, „Judecarea și condamnarea la moarte de către guvernatorul roman Pontiu Pilat”, „Biciuirea”, „Drumul Crucii către Golgota Răstignirii” și „Răstignirea între cei doi tâlhari”.
Cavoul lui Take Ionescu, prim-ministru în Perioada Primul Război Mondial
Tot în curtea veche a Mânăstirii Sinaia, lângă acest paraclis, se află cavoul lui Take Ionescu, prim-ministru în perioada Primului Război Mondial, care a avut un rol important în unirea țărilor române, după război. Fiind bolnav acesta s-a vindecat la Mânăstirea Sinaia și a lăsat prin testament să fie îngropat în acest loc unde s-a însănătoșit.
Pe lângă „curtea nouă” și curtea veche, mai puteți vizita și muzeul mânăstirii, unde veți descoperi obiecte de cult, veți vedea prima biblie tradusă și tipărită în română la București, dar veți putea admira și o superbă colecție de icoane.
