Comuna Negomir a avut în componența sa zece sate, dar în 2013, an fatidic pentru cei direct afectați, localitatea Bohorel a dispărut sub milioane de tone de steril, rezultate în urma lucrărărilor miniere din zonă. Sătenii au fost strămutați, trecând printr-o adevărată dramă, întreaga existență fiindu-le dată peste cap. În volumul profesorului Dumitru Cauc, „Monografia comunei Negomir”, sunt prezentate mai multe informații prețioase despre satul dispărut.
Situată în sud-vestul județului Gorj, comuna Negomir era formată din zece sate, dar de mai bine de trei ani, unul dintre ele a dispărut complet de pe hartă. Cele mai multe sate sunt dispuse la poalele dealurilor, într-un cadru mirific de cele mai multe ori. Unele dintre sate sunt de-a lungul pârâului Jilț.
La fel ca în mai toate comunele județului Gorj, și la Negomir una dintre probleme este depopularea, căci tineretul preferă să încerce să își facă un viitor departe de mediul rural. Fie că pleacă la școală, în general la facultate, fie că plecaă în alte județe în căutarea unui loc de muncă, multe case rămân în grija bătrânilor care, mai devreme sau mai târziu, se duc. Majoritatea satelor comunei Negomir sunt atestate documentar în secolele XV-XVII (Artanu, Bohorel, Ursoaia, Negomir, Raci, Nucetu, Valea Racilor).
Potrivit informațiilor prezentate de profesorul Cauc în monografia sa, mare parte din documentele care atestă existența satelor sunt hrisoave domnești, prin care se întăreau proprietarilor bunurile ce le stăpâneau. Satul Artanu, de exemplu, apare în documente în 1629.
„După afirmația moșnenilor din Raci, satul a fost stăpânit tot de neamul Urdărenilor, după cum se stăpânește și acum. Mențiunea apare în cartea lui Alexandru Ștefulescu-Strâmba. (…) La mijlocul secolului XIX, Artanu apare ca sat distinct, cu statut de comună. În 1837, satul Artanu este proprietatea lui Dumitrache Urdăreanu și parte a doamnei Stanca Schinteoaica și T. Tudor și Zamfir Urdăreanu. (…) Căpitanul Urdăreanu a luptat în oastea lui Tudor Vladimirescu”, scrie autorul mai sus amintit în „Monografia comunei Negomir”.
Drama de la începutul anilor 2000
Se spune că Bohorel a fost primul sat al comunei Negomir, în el viețuind câteva sute de familii. De la începutul anilor 2000, când frontul de lucru al CEO (pe atunci SNLO n.red.) trebuia să se extindă, au început strămutările sătenilor. Viețile a sute de familii au fost date peste cap, iar oamenii au fost nevoiți să își refacă existența departe de locurile în care se născuseră.
Prin 2002, de exemplu, reprezentanții mineritului gorjean, ajunseseră să demoleze și câte trei case pe săptămână, la Bohorel. Bătrânii rămași în viață spun că prin 1990 și ceva, preotul satului, Mihail Frântu, a făcut infarct și a murit după ce și-a văzut casa înghițită de halda de steril. Localnicii din Bohorel-Negomir au fost strămutați la Vărsături, cartier din Târgu-Jiu și la Corneștii Noi din comuna Bălești. Nici acum, acestora nu le este ușor.
Mulți suspină cu tristețe când se gândesc la viața din Negomir, la rudele rămase acolo, la tot ce realizaseră, prin muncă asiduă aici… apoi a venit sterilul și a înghițit tot.
Trecutul și prezentul
Satul Bohorel este menționat în anul 1483, aceasta fiind data de atestare. Pe aceea vreme se numea Bourealul, numele schimbându-i-se de mai multe ori. Este primul sat al comunei Negomir și avea în componență două cătune: Valea Malului și Bohorel.
„Numele satului ar veni de la buhuri, oameni care, în timpul domniilor fanariote strângeau dările. Cei însărcinați cu strângerea obligațiilor în natură, purtau un veșmânt special din postav turcesc numir buhur și locuiau pe Valea Bohorelului”, se spune în „Monografia comunei Negomir”.
În 2013, satul Bohorel fiind înghițit cu totul de milioane de tone de steril, drumul dintre orașul Rovinari și comuna Negomir s-a dărâmat la propriu, fiind construită anii aceștia o nouă variantă, mai lungă decât calea pe care erau obișnuiți negomirenii să circule.
Apocalipsa pare că și-a plimbat mantia distrugătoare prin aceste părți: hectare întregi de păduri tinere și seculare au fost înghițite de steril, iar utilajele miniere-mastodonți care te bagă în sperieți, lucrează zi și noapte pentru a căuta cât mai mult lignit din pământul pe care o dată fie au fost case, fie păduri.
„Au murit mulți oameni de supărare, când au auzit că trebuie să se mute. Când și-au văzut casele dărâmate, așa tare plângeau. Noi am fost feriți. Cel puțin sperăm să ne lase în pace și pe viitor”, a spus Ana din satul Ursoaia.
„Bohorel era un sat cu oameni extrem de harnici, pășuni întinse, oamenii aveau animale. Îmi amintesc demolarea primei case, era 20 iunie 1996. De atunci s-au demolat una și una și tot așa. Cariera minieră se extinde. Cea mai mare parte a drumului ce făcea legătura cu Rovinariul, va fi închisă, căci drumul cel nou este circulabil de foarte multă vreme”, spunea Ion Gruescu, fost primar al comunei Negomir.
„A fost greu pentru cei care au fost obligați să se mute de aici. Au început o nouă viață departe, nu mai există nici măcar ruinele fostelor gospodării. Unii s-au judecat ani în șir, alții s-au îmbolnăvit. A fost greu. Se mișca pământul când porneau utilajele miniere, erau imense”, a spus Cristinel, un localnic din satul Negomir.
Primar două decenii
Ion Gruescu este fostul primar al comunei Negomir, omul care a cârmuit administrația locală de aici vreme de 20 de ani. După cum singur spune, Gruescu a venit în Primăria Negomir în 1983, ca secretar, iar din 1996 a început cu primul mandat de primar.
De atunci și până în acest an, Ion Gruescu a fost primar și a reușit, spune el, să schimbe comuna și să o facă europeană. „Alături de oamenii de aici am făcut această comună să arate altfel, să aibă o față europeană.
Am fost în slujba cetățenilor acestor meleaguri vreme de trei decenii, am avut multe de învățat de la concetățenii mei și am strâns, de-a lungul anilor, multe documente, fotografii, istorisiri, pe care le-am pus la dispoziția domnului profesor Cauc, omul care a realizat Monografia comunei Negomir.
Monografia comunei Negomir este un suport moral pentru toți aceia care vor prin actele lor de creație să se ridice la înălțimea înaintașilor”, a mai spus Ion Gruescu, fostul primar al comunei Negomir.
Comuna Negomir are peste 5.351 hectare suprafață, a fost vestită pentru ocupații precum: cizmărie, dulgherie, confecționarea lingurilor de lemn, tinichigerie, tăbăcărie. Numărul locuitorilor a scăzut spre 3.500 în ultimii ani.
