Esențele tari se țin în sticluțe mici, iar dovadă a acestui fapt este Andra Gabriela Cîrstoiu, o fetiță care la cei numai 10 ani ai săi uimește pe toți cei din jurul său cu abilitățile artistice. Poetă, actriță, elevă, prietenă și copil, Andra stârnește admirația tuturor celor care au ocazia să o cunoască. La această fragedă vârstă, copila a lansat prima ei carte de poezii, festivitatea desfășurându-se în amfiteatrul Colegiului „Tudor Vladimirescu”, unitate școlară unde este elevă în clasa a IV-a. La eveniment au asistat colegii de clasă ai Andrei, părinții, profesori ai elevei și prieteni. Fiecare a avut de spus numai cuvinte de laudă la adresa talentatei eleve.
Inteligența ieșită din comun a acestei tinere a fost cultivată de la o vârstă fragedă de părinții, dar și de profesorii acesteia. Fata iubește școala și participă la activități extrașcolare ori de câte ori este nevoie. „Spirit curios și creativ, Andra își folosește imaginația în scop pozitiv, se joacă frumos cu lumea cuvintelor, pe care le îmbină în mod inedit. (…) Poeziile Andrei sunt o cale prin care micul cititor pătrunde într-o «lume magică», un jurnal intim al ființei sale interioare, creionată sugestiv și inocent”, spune Nimară Mariana Genoveva, învățătoarea fetiței. Poeta Andra a început să-și transpună versuri și idei acum 5 ani. La lansarea cărții sale care conține 23 de poezii, Andra a reușit să-și țină emoțiile în frâu și a dat dovadă de un veritabil profesionalism.
„Un spiriduș cu ochii ghiduși care vrea să afle totul imediat”, spune Simona Urs, profesoara Andrei.
Reporter: Lansezi prima ta carte la numai 10 ani. Ai emoții?
Andra Gabriela Cîrstoiu: Nu, nu am emoții. Joc teatru de ceva timp și am învățat cum să le controlez.
Reporter: Cui îi mulțumești pentru performanța ta?
Andra Gabriela C.: Țin să le mulțumesc enorm părinților mei pentru suportul acordat în toate activitățile mele, dar și profesoarelor mele pentru că apreciez foarte mult munca și efortul pe care l-au depus pentru mine în toți anii aceștia. Sunt conștientă că întotdeauna mai este câte ceva de învățat, iar ele sunt mereu acolo să mă învețe.
Rep.: De când lucrezi la această carte, „Poezii din copilărie”?
A.G.C.: M-am apucat să scriu poeziile de când eram foarte mică. Chiar și dinainte să încep școala, îmi plăcea să-l citesc pe Mihai Eminescu. Am început să memorez, iar apoi să creez. Prima poezie „Cele patru anotimpuri”, a fost scrisă prin 2013, iar ultima „Teatrul”, prin 2017.
Rep.: Care este sursa inspirației tale?
A.G.C.: Sursa de inspirație nu a fost una anume. Sunt inspirată și de natură, de oameni, de acțiunile lor…pur și simplu, îmi vin versurile în minte. Unele poezii nu mi le-am notat, iar din păcate, nu prea mi le mai amintesc.
Rep: Ai fost ajutată să scrii poeziile sau sunt create de tine în întregime?
A.G.C.: Mintea mea m-a ajutat să scriu poeziile, doar inspirându-mă din mediul înconjurător; gândesc în versuri.
Rep.: Care este poezia ta preferată din „Poezii din copilărie”?
A.G.C.: Două din ele îmi sunt cele mai dragi: „Lume minunată” și „Teatrul”. Cea din urmă este preferata mea deoarece joc și pe scenă și consider că este cea mai reprezentativă. Jucând teatru, poți învăța multe. Viața e ca un teatru, iar actorii nu joacă pentru ei, ci pentru aprecierea celor din jur. ( Teatru, „Poezii din copilărie”)
(…) „ Trebuie să fii un personaj, nu doar să-l imiți,
Un personaj trebuie trăit, trebuie imaginat
Nu zici doar două replici și gata, ai plecat!
Că viața este scurtă și noi toți o privim
Ca o piesă de teatru în care toți jucăm și toți gândim” (…)
Rep.: Care sunt scriitorii tăi preferați?
A.G.C.: Păi este Mihai Eminescu, în primul rând, pe care îl consider un simbol al României și care, din păcate, nu este apreciat așa cum ar trebui să fie. Îl apreciez și pe Ion Creangă pentru că m-am mai inspirat și din povești de-ale lui când am scris unele poezii, dar și pe Alexandru Mitru.
Rep.: Cine ți-a insuflat pasiunea asta pentru citit?
A.G.C.: Părinții, dar și profesorii. Am crescut cu cartea-n mână.
Rep.: Ce faci, tu, în timpul liber?
A.G.C.: Citesc și am diferite activități extra-școlare. Nu mă uit la televizor, mai deloc, dar nu am timp să mă plictisesc.
Rep.: Cum te privesc colegii tăi acum că ești o mică vedetă?
A.G.C.: Nu știu… Tot ce știu e că mă apreciau și înainte de a lansa cartea. Mă întrebau când o să mai joc într-o nouă piesă de teatru. Acum sper să mă întrebe când voi scoate următoarea carte.
Rep.: Ce vrei să te faci când vei crește mare?
A.G.C. : În capul meu, am două variante: veterinar sau inginer. Mi-ar plăcea să fiu și actriță, pentru că iubesc scena. Teatrul are prioritate în viața mea, după școală și scris.
Rep.: Ce alte pasiuni mai ai în afară de teatru și poezie?
A.G.C.: În afară de teatru și poezie, mă mai pasionează și sportul. Cam toate sporturile îmi plac: tenis, tenis de picior, badminton…
Rep.: Care sunt oamenii pe care îi admiri cel mai mult?
A.G.C.: Sunt trei la număr cei pe care îi admir: Stela Popescu, Florin Piersic, pe care am avut marea onoare să îl și cunosc, și profesoarara mea de teatru, Simona Urs, pe care o admir extraordinar de mult.
Rep.: Ce sfaturi ai pentru copiii din ziua de azi?
A.G.C.: Să nu stea tot timpul cu nasul la televizor, la calculator sau în telefon. Își pierd timpul degeaba și își strică și vederea. Ar trebui să citească mai mult.
1 Comment