A fost eroină a Revoluţiei de la 1848, din Ţara Românească, însă puţini îi cunosc povestea în prezent. Ana Ipătescu, burgheza căsătorită din interes pentru a scăpa de sărăcie, a fost comparată adesea cu Ioana D`Arc, una dintre cele mai misterioase figuri din istoria Franţei. Ana Ipătescu s-a făcut remarcată în momentul în care a reuşit să dejoace contrarevoluţia ce ameninţa mişcarea de eliberare începută de paşoptişti. Numele său a fost şoptit întotdeauna cu întrebarea dacă aceasta a fost într-adevăr eroină naţională sau o simplă femeie curajoasă care a acţionat pentru a-şi salva de la pierzanie amantul arestat, Nicolae Golescu. Românca a intrat în istorie, iar în întrega ţară, unităţi de învăţământ şi străzi poartă numele ei.
O stradă cu numele eroinei de la 1848
În municipiul Târgu-Jiu, o stradă poartă numele „Ana Ipătescu”. Deşi trecem adesea prin acest loc, foarte puţini ştiu să răspundă la întrebarea: „Cine a fost femeia al cărui nume îl poartă această stradă?”. Doar autorii unor cărţi mai explică fapta eroică a Anei Ipătescu, născută în 1805 într-o familie de burghezi! Aceasta a beneficiat de o educaţie aleasă, chiar dacă mama vitregă s-a opus.
„Guvernul provizoriu este arestat la 19 iunie, ceea ce i-a determinat pe oamenii adunaţi pe străzi să dea înapoi. În acel moment crucial apare Ana Ipătescu, dinspre podul Mogoşoaiei. Era înaltă, cu bucle date pe spate şi ţinea în mâini două pistoale încărcate. Striga cât o ţinea gura: «Moarte trădătorilor! Tineri, curaj, salvaţi libertatea!». Poporul prinde noi puteri, datorită ei, şi ia cu asalt palatul domnesc, după care eliberează guvernul prizonier. Ana a salvat, pentru moment, revoluţia munteană-în momentul cel mai important”, scrie Arina Avram, în cartea „Femei celebre din România”.
Elogiată de ziarele naţionale şi internaţionale
Ziarele vremii, atât cele naţionale, dar şi de peste hotare, au relatat faptele burghezei despre care se spunea că s-a căsătorit cu Nicolae Ipătescu, angajat al Departamentului Visteriilor, pentru a scăpa de sărăcie în urma decesului tatălui său. „Gazeta Transilvaniei” menţiona că „O româncă ce poartă arma ca orice bărbat s-a pus în fruntea poporului, cu două pistoale în mână, încurajându-l la luptă. Poporul, electrizat de curajul acestei femei oacheşe, înalte, cu eşarfă tricoloră pe pieptul ei şi înarmată ca cel dintâi luptător, a reuşit să-i elibereze pe conducătorii revoluţiei”.
De asemenea, ziarul „Pruncul român” relata că „se expuse cu vitejie, cu dispreţuirea morţii, primejdiei celei mari şi, când gloanţele şuierau împrejurul ei, nu-şi părăsi locul”, aceeaşi publicaţie alegând să îi dedice o odă Anei, în versuri, eroina naţională fiind asemănată cu Ioana D`Arc.
Reuşeşte să obţină eliberarea soţului
Alte scrieri lăsau să se înţeleagă că eroina ar fi acţionat din disperare pentru a-şi salva amantul aflat în arest, însă acest lucru este infirmat de profesorul de istorie Corneliu Şenchea, el precizând că, de fapt, Ana Ipătescu a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a-şi elibera soţul, şi el încarcerat.
„Ce anume o îndemnase pe Ana Ipătescu la acest gest disperat? Iubirea faţă de soţ, Nicolae Ipătescu, aderent la cauza revoluţiei şi părtaş la neajunsurile fraţilor săi «căuzaşi» sau faţă de presupusul amant? Să nu uităm faptul că Nicolae Ipătescu, fost funcţionar la Departamentul Visteriilor, prin urmare un apropiat al lui Bibescu, era cunoscut pentru simpatiile lui faţă de revoluţionarii paşoptişti.
Că el va plăti trădarea castei sale, după înfrângerea revoluţiei, cu o detenţie într-o temniţă otomană, şi că eliberarea şi-o va datora nimeni alteia decât soţiei sale. În 1850, după îndelungi eforturi, Ana reuşeşte eliberarea soţului. Unde este atunci trădarea, adulterul?”, explică profesorul de istorie Corneliu Şenchea, în cartea „Bucureşti, mon amour”.
După fapta eroică de la 1848, Ana Ipătescu a ales să ducă un trai retras şi s-a stins din viaţă la vârsta de 70 de ani.
