Liliana Arapu își țese poveștile la războiul vechi de un secol. La atelierul său vin și băieții din Arcani să învețe strămoșescul meșteșug

Liliana Arapu își țese poveștile la războiul vechi de un secol. La atelierul său vin și băieții din Arcani să învețe strămoșescul meșteșug

- in Reportaj, Romania civila, Slider
730
0

Covoarele oltenești țesute de Liliana Arapu au ajuns în casele francezilor, căci meșterul popular își vinde operele în afara granițelor. Și în pensiunile din Gorj veți găsi macaturi și preșuri țesute de priceputa meșteră! Liliana Arapu are 49 de ani și este profesor al Școlii Populare de Artă, la secția Arcani. În satul său natal, Stroiești, Liliana Arapu a deschis un atelier de creație și are 23 de elevi! Are două războaie de țesut vechi și alte două mai noi, cel mai vechi având peste un secol. „De mic copil am învățat să țes și îmi pare rău că nu prea mai practică acest meșteșug. Este păcat pentru că din moși strămoși se făceau aceste covoare, preșuri. Sunt mândră de ce ceea ce știu să fac, am moștenit meșteșugul de la mama și bunica și mi-ar plăcea să nu piară”, spune femeia.

Mai are câteva luni până când împlinește 50 de ani și țese covoare oltenești la un război vechi de mai bine de un secol. Liliana Arapu este unul dintre meșterii populari ai Gorjului și profesor la Școala Populară de Artă din județ, predând meșteșugul pe care l-a moștenit de la mamă și bunică copiilor din comuna Arcani. Originară din satul Stroiești al acestei comune, Liliana Arapu nu ar renunța niciodată la ceea ce știe cel mai bine să facă: a țese. Și-a dorit dintotdeauna să transmită acest meșteșug tinerilor, iar când i s-a oferit șansa să deschidă un atelier la Stroiești și să îi învețe pe copii „meserie” nu a stat pe gânduri! A mutat în atelier războaielele sale de țesut, iar aici are elevi de toate vârstele, și fete și băieți. „De mic copil am învățat să țes și îmi pare rău că nu prea mai practică acest meșteșug. Este păcat pentru că din moși strămoși se făceau aceste covoare, preșuri. Sunt mândră de ce ceea ce știu să fac, am moștenit meșteșugul de la mama și bunica și mi-ar plăcea să nu piară. Războaiele mele sunt vechi, cel mai vechi are peste 100 de ani! Mi-am cumpărat și gherghef. Cel mai vechi război ”, a spus meșterul popular Liliana Arapu.

Fire vopsite natural, fără chimicale

Pasionată de ceea ce face, Liliana Arapu a păstrat vechiul obicei al mamei sale de a vopsi firele de lână. Nu folosește niciodată chimicale, iar clienții săi apreciază efortul pe acre femeia îl depun în realizarea covoarelor și macaturilor. „Cred că aveam 10 sau 12 ani când am învățat să țes, uitându-mă la mama mea cum țesea. După ce m-am căsătorit a trebuit să îmi țes covoare, preșuri, macaturi. Aleg cu mâna firele, le vopsesc pe toate natural: culoarea maro este făcută din coajă de anin, sunătoare și frunze de gutui. Toate sunt fierte într-o căldare mare, după ce le fierb bine, le strecor și în zeama aceea se vopsește lâna. Portocaliul îl obțin din rădăcini de dud, coajă de piersic, fierte. Știu de la bătrâni lucrurile astea, eu și acum roșesc ouăle de Paști cu foi de ceapă, nu cu chimicale. Roșul îl fac cu foi de ceapă, sfeclă roșie și frunze de nuc. În apă se pune sare multă ca să nu iasă culoarea din fier. Vopsesc mai multe fire-adică cantități mai mari o dată ca să am o vreme ațe colorate”, a povestit meștera.

Vinde în străinătate

 În atelierul de la Stroiești, Liliana Arapu are și o colecție de costume populare, dar și foarte multe covoare, macaturi, preșuri țesute de ea. A participat la sfârșitul lunii noiembrie și la expoziția anuală a meșterilor populari ai Școlii Populare de Artă din Târgu-Jiu, expoziție organizată la Muzeul Județean Gorj. Aici, Liliana Arapu a adus o mică parte din covoarele sale oltenești de diverse dimensiuni. Ca orice meșter, și ea încearcă să își promoveze și să vândă ceea ce lucrează. De ceva vreme, Liliana Arapu vinde covoare și alte obiecte țesute în străinătate. „Vând mai bine în străinătate. De Crăciun vine un grup de francezi care mi-au comandat ceva special. Străinii apreciază mult mai bine decât ai noștri. Când Arcaniul a primit denumirea de sat cultural, i-am întâlnit pe acești francezi care au fost fascinați de ce făceam eu. M-au vizitat la Arcani, am făcut acolo o șezătoare și apoi, la scurt timp, am deschis și atelierul și am primit postul de la SPA”, a declarat meșterul.

Aceasta a mai vândut fețe de mese, mileuri, preșuri și la pensiunile din Gorj. „Ca să am lână, am cumpărat de la ciobani, am tors-o și am acum 46 de kilograme. Mă ajută soțul în tot ce am de făcut. El este mâna dreaptă”, a mai spus femeia.

Băieții din Arcani învață să țeasă!

La atelierul Lilianei Arapu vin peste 20 de copii și învață să țeasă. Cel mai des vin vinerea și sâmbăta. Are și băieți care vin la atelier și învață să lucreze la războiul de țesut. Pe aceștia, meștera îi învață și să împletească foile de porumb sau pănușile. Băieții au 14 ani și nu le este deloc rușine că știu să țeasă. „Am la atelier câțiva băieți care vin să învețe. Unul din ei este nepotul meu. Sunt elevi și când vin acasă, la Arcani, vin la atelier. Sunt pricepuți și le place foarte mult. În total am 23 de copii care vin la atelier, mai multe sunt fete din ei, iar cea mai mică are aproape 7 ani”, a povestit meșterul popular din comuna Arcani.

 

Lăsați un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *