Informații contact

REVISTA CULT URA SRL, Str. Marin Sorescu 2A, Targu Jiu, Gorj

Tel. 0731 088 036

Târgujianca Ancuța Ionescu a fost admisă  la Universitatea „Ion Mincu” din București, unde va studia Arhitectura. Pasionată de desen încă de mică, Ancuța a știut din primul an de liceu că va studia Arhitectura. Pentru admiterea la această prestigioasă universitate, fata s-a pregătit intens, dar efortul depus a meritat! Talentata adolescentă nu știe doar să deseneze și să picteze, ci și să cânte! Cele două mari pasiuni se împletesc de minune, oferindu-i mari satisfacții Ancuței. De-a lungul anilor, tânăra a primit numeroase premii la concursurile și festivalurile la care a participat, fiind lăudată pentru vocea și talentul său muzical. Ancuța Ionescu cântă muzică folk, adoră pianul și muzica clasică și nu vrea să renunțe niciodată la acest hobby! Spune că arhitectura cu muzica se înțeleg de minune! Ancuța Ionescu își dorește foarte mult să exceleze în domeniul în care va studia și visează ca într-o bună să își deschidă propria afacere. În interviul de mai jos aveți ocazia să o cunoașteți pe viitoarea arhitectă, un tânăr care poate fi dat ca exemplu!

ion

Rep.: Mulțumim că stați de vorbă cu noi! Ce ne puteți spune despre dumneavoastră?

Ancuța Ionescu: Am 19 ani și jumătate, sunt născută și am copilărit în Târgu-Jiu, singură la părinți, dar am o mulțime de prieteni minunați, care mi-au fost și îmi sunt deosebit de apropiați. Am urmat Școala Generală „Constantin Săvoiu” clasele I-VIII, iar mai apoi am urmat Colegiul Național „Tudor Vladimirescu”.

Rep.: Cum a fost la bacalaureat? Ce medie ați obținut și cât v-ați pregătit?

A.I.: Surprinzător, examenul de Bacalaureat a fost unul ușor. Nu am întâmpinat bătăi de cap. Am obținut o medie bună, respectiv  9.15, medie ce mai târziu mi-a fost de ajutor la examenul de admiterea facultatea de Arhitectură. Contrar așteptărilor de la începutul clasei a XII-a, moment în care intenționam să depun un real și constant efort, cu adevărat am învățat în ultima lună, luna iunie, deoarece pregătirea pentru examenul de admitere de la Arhitectură a fost una destul de solicitantă și care îmi ocupa destul de mult timp. Cu toate acestea, am reușit să obțin un rezultat bun.

Rep.: Când ați luat decizia de a deveni arhitect?

A.I.: Decizia de a deveni arhitect am luat-o în clasa a X-a, moment în care m-am decis, de asemenea, să și încep pregătirea în domeniu. Impulsionată de părinți și prieteni, cu timpul am realizat că acesta este singurul drum pe care l-aș putea urma de-a lungul vieții. Am întâmpinat, de asemenea, și piedici, dar am continuat cu ambiție să depășesc momentele.

ionescu

Rep.: Ce a însemnat admiterea la Universitatea „Ion Mincu”?

A.I.: Admiterea la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” a fost o experiență deosebit de frumoasă, în ciuda emoțiilor mari, un eveniment ce m-a făcut să îmi descopăr noi calități și ambiții.

„În viitor mi-aș dori să proiectez „case”. Folosesc termenul de „casă” pentru spațiul ce adăpostește „esența” în viziunea arhitectului”

Rep.: Ce înseamnă pentru dvs arhitectura? Ce v-ar plăcea să proiectați pe viitor?

A.I.: În momentul de față, arhitectura reprezintă pentru mine principalul scop în viață. Nu am avut niciodată o dorință mai mare decat cea de a reuși să intru la Facultatea de Arhitectură, iar acum că am reușit, doresc să îmi canalizez ambiția, perseverența și întreaga energie de care dispun, în acest sens. În viitor mi-aș dori să proiectez „case”. Folosesc termenul de „casă” pentru spațiul ce adăpostește „esența” în viziunea arhitectului, fie ea o familie, o afacere sau activitate publică. Un cămin, un refugiu sau la fel de bine o clădire de birouri, spațiul în sine trebuie să dea dovadă de inventivitate, spontaneitate, imaginație și categoric de simț practic. Cert este că aceste „case” pe care îmi doresc să le proiectez vor dispune de o personalitate aparte. Îmi propun nu doar să construiesc, ci să și dau un sens, lucru pe care probabil toți ce urmăm acest drum ni-l dorim, de altfel.

Rep.: Aveți vreun arhitect la care vă gândiți ca la un model? De ce?
A.I.: Momentan îmi doresc să cunosc diverse și multiple moduri de gândire, să nu mă opresc la o singură concepție. Îmi doresc să cunosc și să experimentez. Cu toate acestea, am studiat și continui să studiez multitudinea de arhitecți care s-au facut remarcați pe plan mondial. Printre  cei mai de seamă moderniști se numără Adolf Loos, Frank Lloyd Wright, Le Corbusier, Walter Gropius, Ludwig Mies Van Der Rohe, Oscar Niemeyer, dar și reprezentanți de seamă ai Renașterii respectiv Filippo Bruneleschi, Donato Bramante, Andrea Palladio și Michelangelo, personalități de la care am preluat concepte, idei și principii esențiale în evoluția fenomenului arhitectural.

ionesca

Rep.: Aveți înclinații artistice deosebite. Ați studiat în acest domeniu, mă refer la cursuri de desen, artă plastică?
A.I.: Încă de mică am prezentat un adevărat interes spre domeniul artistic și mai cu seamă spre desen și pictură. În școala generală am urmat ceva cursuri de desen liber, pictură și pirogravură, iar în clasa a X-a, cum am menționat și mai sus, m-am hotărât să urmez drumul desenului tehnic. M-am pregătit aici, în Târgu-Jiu, 2 ani, iar mai apoi în clasa a XII-a am urmat cursuri pregătitoare pentru examenul de admitere la București, unde am participat în fiecare weekend timp de 9 luni.

Rep.: Când ați descoperit că aveți talent la muzică? Ce cântați?

A.I.: Talentul în domeniul muzical mi-a fost descoperit de bunica mea înca de la vârsta de 4 ani când am și început să urmez cursuri de pian. Mai târziu, tot în școala generală, am decis să încep și cursuri de muzică folk și muzică ușoară în cadrul Palatului Copiilor, alături de niște oameni minunați, atât domnii profesori Pănoiu Laurențiu și Popescu Ionuț, cât și colegii. S-au legat prietenii ce se păstrează până în ziua de azi, am devenit ca o mică familie și am constituit o trupă. Ca genuri muzicale folkul, muzica ușoară și cea clasică și-au pus categoric amprenta asupra mea de-a lungul interpretărilor mele.

Rep.: Ați participat la concursuri din domeniul muzical de-a lungul anilor. Ce premii ați obținut?

A.I.: Într-adevăr, am participat la o mulțime de activități și concursuri în acest domeniu peste tot prin țară. Am obținut numeroase premii I, II sau III, mențiuni și premii speciale la Baia Mare în cadrul festivalului francofon „Chants Sons sur Scene”, numeroase concursuri organizate cu ocazia Zilei Francofoniei, deoarece sunt o iubitoare a acestei limbi. De asemenea, în cadrul Festivalului „Coloana Infinitului” din Târgu-Jiu, Festivalului „Formații pentru viitor” din Întorsura Buzăului, „Armonia Muzicii” din Bălcești, am reușit să obțin rezultate foarte bune. Însă nu acesta a fost scopul. Întregul sens al tuturor festivalurilor a fost acela al experienței și al pasiunii de a cânta pentru oamenii, de a împărtăși această „lumină” sufletească.

12250021_1044672275563860_4903656545391992252_n

Rep.: V-ați gândit și să compuneți muzică?
A.I.: Mi-am dorit și încă o fac, însă înainte de a apuca să încep să compun a intervenit această „goană”  pe drumul arhitecturii. Pe viitor, însă, intenționez să compun câteva piese, versurile fiind deja existente în arhiva personală.

Rep.: Vă mai doriți să vă construiți o carieră în domeniul muzical? Cum se va împăca arhitectura cu muzica?
A.I.: Ați fi surprinsă cât de bine se poate împăca arhitectura cu muzica! Amândouă fac parte din această sferă boemă a artei, bineînțeles în măsuri diferite. Nu știu dacă termenul „carieră” este cel mai potrivit, eu îmi doresc doar să nu abandonez niciodată acest hobby ce mi-a adus beneficii din toate punctele de vedere. Îmi doresc să reușesc în continuare să împac aceste doua principale aspecte ale vieții mele, armonios, ca pe viitor să mă pot bucura de amândouă, în aceeasi măsură.

Rep.: Ce planuri de viitor aveți?

A.I.: În acest moment îmi doresc doar să mă descurc foarte bine la facultate, să reușesc să obțin mai târziu dreptul de semnătură, să pun bazele unei firme sau, de ce nu, să rămân în școală ca asistent și mai apoi profesor. Până atunci, e cale lungă însă, lucrurile se schimbă, concepțiile și așteptările la fel, iar singura mea preocupare este aceea de a învăța momentan.

Rep.: Aveți un citat preferat? Părinții ce v-au învățat, ce v-au spus că este important în această viață?

A.I.: Încă de mică parinții mei mi-au spus „Pe unde treci, lasă ceva bun. Nu știi pe unde te întoarce viața și va trebui să îți culegi roadele”, vorbă pe care mi-am însușit-o și pe care o păstrez ca motto. Ai mei m-au educat cu modestie, m-au îndemnat să fiu responsabilă și cu bun simț, să învăț din greșeli și niciodată să nu plec fruntea, să îmi păstrez ambiția și optimismul indiferent de situație. De asemenea, de multe ori, obișnuiesc să mă ghidez după motto-ul de origini latine „Carpe diem”. Sunt o persoană ce își ascultă inima și de multe ori mă ghidez după aceasta.

ionescu-2 pp ppp

Distribuie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.