Toate muzeele din România s-ar putea închide după 16 august, în semn de protest

Rețeaua Națională a Muzeelor din România a luat act cu neplăcută surprindere de un proiect de ordonanță de urgență care prin măsurile prevăzute va conduce la destabilizarea fără precedent a actului cultural de protejare și promovare a patrimoniului cultural mobil și imobil, material și imaterial, respectiv a culturii scrise și a artelor spectacolului. Proiectul de Ordonanță de urgență anunță măsuri fiscale menite să îmbunătățească ”situația financiară dificilă a României” și ne arată în argumentarea inițială că în ”lipsa unor măsuri fiscale”, ”veniturile realizate ale bugetului general consolidat au fost în valoare de 242,7 miliarde lei în timp ce cheltuielile realizate la nivelul bugetului general consolidat au fost în valoare de 279,9 miliarde lei rezultând un deficit bugetar de 37 miliarde lei.

Considerația generală este însă deficitară întrucât toate entitățile publice din Sănătate, Educație și Cultură (la care se adaugă în mod justificat Apărarea, Poliția, Serviciile de curățenie, mediu etc) sunt producători esențiali în mecanismele societății, având fiecare un loc bine determinat, singurele structuri supraponderale și irelevante fiind în fapt administrațiile arborescente și instituțiile politice care înglobează un număr nejustificat de funcționari.

Înțelegem și respectăm deci nevoia guvernului de a restrânge cheltuielile cu aparatul propriu, dar amestecul între funcționari publici și personal cu diverse specializări dobândite tocmai pentru a putea face cerințelor societății reușește prin acest proiect de ordonanță să-i afecteze doar pe aceștia din urmă, întrucât administrațiile și aparatul politic se vor repoziționa mai ușor, fiind categorii interșanjabile, fără pregătire specială. Administrația publică birocratică este auto-generativă, inventând permanent proceduri și reguli pentru a-și justifica și multiplica existența, în timp ce unitățile ”producător” sunt la limita supraviețuirii suportând permanent constrângeri de bugete sau personal. O digitalizare eficientă ar putea aduce probabil economii semnificative care să nu necesite desființări și comasări făcute în regim pompieristic.

Proiectul nu conține nicio analiză detaliată pe capitole care să arate care ”servicii” și din ce domenii sunt cele mai apăsătoare asupra bugetului și nu conține în mod nejustificat nici economiile estimate prin aceste reduceri. Nu am regăsit nici analizele care să ateste rațiunile pentru normativele de structuri organizaționale propuse, eficiența unor structuri sub 50 de angajați fiind de obicei superioară oricăror modele de organizații – mamut. Proiectul conține în schimb măsuri drastice care aplicate pe orizontală vor distruge domenii întregi, fără posibilitate de redresare în viitor.

Probabil domeniul cel mai afectat va fi cel al Culturii – întrucât majoritatea Sectoarelor culturale creative operează prin organizații de dimensiuni reduse pentru eficiență și flexibilitate. Din pricina faptului că tot sistemul național al culturii este deja vulnerabil și redus la minimul posibil în urma catastrofalelor politici de descentralizare culturală (a se citi de-responsabilizare), unitățile de producție culturală de bunuri și servicii nu vor fi capabile să supraviețuiască nici comasărilor estimate, întrucât specificul lor de activitate nu permite mai multe misiuni profesionale și nici administrare comună. Întreg textul proiectului de ordonanță amestecă nejustificat funcțiile publice cu funcțiile din instituțiile publice de cultură, educație, sănătate etc., după cum în tot textul se fac confuzii nepermise între obiectul de activitate al administrațiilor și obiectul de activitate al instituțiilor publice de cultură.

Nu există niciun temei juridic pentru ca administrarea instituțiilor publice de cultură să fie confundată și asimilată cu ”administrația publică. Serviciile minimale de administrare din instituțiile publice de cultură fiind de facto servicii suport pentru producerea bunurilor și serviciilor culturale, nu un scop în sine.

Deși se motivează reducerile pentru ca guvernul să respecte prioritățile strategice și să acceseze fondurile europene pentru îmbunătățirea infrastructurii, măsurile propuse distrug tocmai infrastructura și patrimoniul celor aproximativ 300 de instituții publice de cultură pe care le propune spre desființare – aproximativ 62% din sistemul public. La acesta se vor adăuga efectele negative ale dezechilibrării sistemului cultural pe care le vor resimți nenumăratele organizații de cultură din mediul privat producători de carte, audiovizual, arte vizuale, arhitectură, organizațiile pentru meșteșuguri, industriile culturale – organizații care nu vor putea suporta taxările impuse.

În mod la fel de surprinzător sunt considerate desființabile institutele de cercetare, institute care îndeplinesc una din funcțiile esențiale pentru diversele domenii de activitate – aceea de dezvoltare inteligentă și sustenabilă pe termen lung. Cercetarea nu va putea fi înlocuită cu producția sau cu administrația, în niciun domeniu, iar efectele pe termen lung sunt inestimabile la acest moment.

Orizontul de timp pentru care se impune aplicarea măsurilor nu ia în calcul miile de persoane disponibilizate și pierderea unui număr înfricoșător de specialiști educați care nu se vor putea orienta spre mediul privat, mai ales în cazul sectoarelor culturale subvenționate.

Problema fundamentală de care acest proiect nu ține cont este că acele sectoare pentru care statul trebuie să-și asume finanțarea nu sunt discutabile la nivel de societate, nici opționale, fiind incluse în obligațiile constituționale ale oricărui stat democratic civilizat pentru care cetățenii plătesc deja cu un procent semnificativ din veniturile lor curente. Invocarea an de an a greutăților pe care le generează Cultura publică este o falsă problemă de sorginte comunistă. Cultura nu este decor, lux sau divertisment și nu mai este instrument de propagandă politică, deși se încearcă în permanență instrumentalizarea ei. Cultura are funcții sociale de netăgăduit contribuind la prezervarea identității naționale, la formarea conștiințelor civice și la educarea cetățenilor alfabetizați. Cultura este singurul domeniu de acțiune la nivelul conștiințelor indivizilor, ajutându-i să se integreze în comunități, să contribuie la construcția unei națiuni, dă sens existenței, motivează și validează participarea socială.

Gestul radical pe care îl oficializează proiectul de ordonanță ar trebui urmat obligatoriu de o modificare a Constituției României din care să fie eliminate drepturile culturale, Art. 33 prin care statul asigură accesul la cultură – deoarece distribuția teritorială a instituțiilor care oferă cultura fundamentală vor fi fost desființate.

Din motivele expuse în continuare și pentru a respecta dreptul la cultură al cetățenilor României, garantat prin art. 33 din Constituție, solicităm eliminarea următoarelor dispoziții din proiectul de ordonanță de urgență:

 

1. “Art.VI (1) Numărul de posturi vacante, neocupate, fără personal încadrat, din statele de funcții aprobate potrivit legii la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se anulează;”

Posturile vacante din instituțiile muzeale nu au fost bugetate la începutul anului bugetar, lipsa fondurilor necesare fiind principala cauză, majoritatea muzeelor trebuind să își adapteze resursa umană, an de an, în funcție de nevoile comunității sau de direcțiile trasate de autoritate. Pe lângă lipsa infrastructurii de depozitare, deficitară la nivel național, muzeele se vor confrunta cu lipsa personalului specializat în conservarea, restaurarea și valorizarea obiectelor și obiectivelor de patrimoniu, cu autosuficiența personalului existent și cu dezinteresul justificat din partea generațiilor de absolvenți din facultățile de profil. Și așa deficitare din punct de vedere al personalului de specialitate, muzeele se vor găsi în imposibilitatea parțială, sau chiar totală, de a îndeplini funcțiile definite prin lege. La nivel național se înregistrează o criză de personal specializat în zona de restaurare, precum și de muzeografi și arheologi.

România nu va mai fi capabilă, pe termen scurt și mediu, să implementeze instrumentele din convențiile internaționale în care este semnatară. Amintim aici Convenția Unesco din 1954, Convenția UNESCO din 1970, Convenția UNESCO din 2001, Regulamentul CE nr.116/2009, Regulamentul UE nr. 880/2019.

Diminuarea statului de funcții va genera disfuncționalități în organizarea actului cultural-educațional, în protejarea și valorizarea patrimoniului cultural național și pe termen lung, la asumarea valorilor identitare. Un alt aspect vizează dezvoltarea sustenabilă și efectele economice, turismul cultural, emergent în momentul de față în România, depinzând în mare parte de oferta culturală dezvoltată de muzeele locale,județene, naționale și de importanță națională.

Anularea posturilor va duce la blocaje în ceea ce privește dezvoltarea infrastructurii din România, mare parte din proiectele de infrastructură fiind dependente de descărcările și supravegherile arheologice gestionate de specialiștii muzeelor din România.

Reamintim aici că aceste posturi vacante nu au fost bugetate la capitolul cheltuieli de personal, din lipsa fondurilor necesare. Mai mult decât atât dezvoltarea instituțiilor de cultură, a programelor culturale cu produsele aferente, implică într-un cadru normal suplimentarea statelor de funcții din instituțiile de cultură.

Pe termen mediu, această măsură va duce la o situație gravă pentru Universitățile din România, în special pentru specializările socio-umane, artele spectacolului, lipsa posturilor din sectorul cultural de stat, odată cu anularea lor, ducând la consecințe greu de estimat pentru viitorul patrimoniului material și imaterial, artele spectacolului și cultura scrisă la nivel național.

2. “Art. XX (1) Începând cu data de 1 ianuarie 2024 instituțiile publice cu personalitate juridică aflate în coordonarea/subordonarea/autoritatea autorităților publice centrale/județene sau locale își pot desfășura activitatea dacă îndeplinesc următoarele condiții cumulative: a) Au un număr de peste 50 de posturi aprobate conform legii și efectiv ocupate în structurile organizatorice; b)

Activitățile desfășurate de instituțiile publice nu se suprapun peste sau sunt similare cu alte activități desfășurate de alte instituții publice cu obiect de activitate același sau similar;

• Instituțiile publice care nu îndeplinesc condițiile prevăzute la alin.(1) se pot comasa/desființa/reorganiza/fuziona sau transfera activitatea și personalul încadrat către alte structuri organizatorice inclusiv către structurile organizatorice aflate în coordonarea/autoritatea/subordonarea autorităților publice locale prin modificarea corespunzătoare a numărului de posturi, organigramei și a regulamentelor de organizare și funcționare;
• Prin comasare/desființare/reorganizare/fuzionare sau transfer a activității către alte structuri organizatorice inclusiv către structurile organizatorice aflate în coordonarea/autoritatea/subordonarea autorităților publice locale trebuie să rezulte cel puțin următoarele condiții cumulative:

1. o reducere cu cel puțin 15% a numărului de personal proporțional atât pentru funcțiile de conducere cât și pentru funcțiile de execuție;
2. o reducere cu cel puțin 15% a cheltuielilor de funcționare, respectiv a cheltuielilor materiale și servicii;”

Efectele acestui articol sunt cele mai dramatice pentru cultura românească. Pentru ilustrarea statistică a impactului acestor măsuri preluăm în continuare din datele oferite de Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală. Rețeaua de infrastructură culturală publică a fost diminuată sistematic din 1990. Numărul bibliotecilor publice, a scăzut de la 4.458 în 1990, la 1.962 de biblioteci publice în anul 2021.

Similar numărul așezămintelor culturale din mediul rural a scăzut de la 7.110 clădiri cu funcție de cămin cultural în 1990 la 4.984 de clădiri funcționale în 2020. Având în vedere prevederile legale în vigoare dispariția muzeelor va conduce obligatoriu la imposibilitatea implementării proiectelor investiționale unde este necesar a fi întreprinse servicii de interes arheologic. În prezent doar muzeele care au în Organigramă funcții de arheologi/muzeografi sau/și cercetători științifici, institutele și instituțiile de învățământ superior pot depune și obține avize pentru efectuarea de cercetări arheologice.

Nu există alte instituții în România care pot suplini această funcție. Investiții ale statului și investițiile private vor fi afectate direct. Totodată, mediul academic va avea de suferit prin aceea că în cea mai mare parte, estimăm că peste 80%, dintre cercetările arheologice din România sunt organizate și finanțate de către muzeele județene, iar impactul acestora în mediul științific este unul considerabil.

În aceeași ordine de idei, aplicarea măsurilor de restaurare și conservare asupra obiectelor de patrimoniu cultural național mobil, se face în laboratoare specializate care în cea mai mare parte funcționează în cadrul muzeelor, cu personal de specialitate încadrat în organigramele muzeelor. Nici o altă instituție de cultură, în afara celor menționate mai sus, nu poate cerceta, conserva și restaura bunuri de patrimoniu cultural național clasate. Peste 90% din patrimoniul cultural național mobil din România este deținut de muzee, indiferent de categoria din care fac parte (orășenești, județene, naționale).

Investițiile realizate în ultimii ani de către muzee și ordonatorii de credite, acolo unde acest lucru s-a întâmplat, riscă să devină lipsite de conținut.

ASTFEL, DINTRE CELE 469 DE INSTITUȚII PUBLICE DE CULTURĂ CU PERSONALITATE JURIDICĂ CARE ÎȘI DESFĂȘOARĂ ACTIVITATEA ÎN PREZENT, PESTE 61% VOR FI DESFIINȚATE PRIN APLICAREA ACESTOR MĂSURI.

Instituții de spectacole sau concerte

Din totalul de 127 de instituții de spectacole sau concerte – cu personalitate juridica, 37 de instituții au sub 50 de posturi: 22 sunt teatre dramatice sau teatre pentru copii, iar 15 sunt filarmonici, ansambluri muzicale, centre culturale cu activitate de spectacol

Teatre cu mai puțin de 50 de posturi

Alte institutii de spectacol (filarmonici, ansambluri, centre culturale cu activitate de spectacol) cu mai puțin de 50 de posturi

Muzee

Din cele 107 muzee cu personalitate juridica, 48 au sub 50 de posturi :

• 7 muzee aflate in subordinea MC
• 30 muzee aflate în subordinea consiliilor județene
• 12 muzee aflate în subordinea consiliilor locale (orașe și municipii) Muzee din subordinea MC cu mai puțin de 50 de posturi

Muzee cu mai puțin de 50 de posture aflate în subordinea consiliilor judetene

Muzee cu mai puțin de 50 de posture aflate în subordinea consiliilor locale (municipii și orașe)

Biblioteci

Din cele 59 de biblioteci cu personalitate juridica, 22 de biblioteci județene au mai puțin de 50 de posturi, la care se adaugă toate cele 12 biblioteci municipale și orășenești

Biblioteci județene cu mai puțin de 50 de posturi in organigrama

 Tabel 2. Biblioteci municipale cu mai putin de 50 de posturi in organigrama

 Similar, vor fi afectate instituții cu caracter unic precum:

• 43 DJC – Direcțiile județene de cultură vor fi inițial transferate în subordine locală, apoi prin ”reorganizările” prevăzute, vor fi și ele desființate. Numite impropriu ”servicii descentralizate ale MC”, Direcțiile județene sunt în fapt niște unități deconcentrate cu sarcini exprese de monitorizare și prezervare pentru patrimoniul național și care ar trebui să fie reîntregite pentru a-și putea juca rolul, nu subordonate acelorași entități care decid afectarea obiectivelor de patrimoniu la nivel local.
• Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală – responsabil cu desfășurarea de studii și cercetări statistice culturale, programe de formare profesională și examene de traducători. Singurul institut care elaborează ”Barometrul de consum cultural la nivel național”, care fundamentează politicile și strategiile domeniului și care gestionează bazele de date pentru toate sectoarele culturale creative.
• Centrul Național al Cinematografiei – responsabil cu gestiunea patrimoniului cinematografiei naționale, Registrului Cinematografiei și Fondului
• Administrația Fondului Cultural Național – principalul finanțator de proiecte ce susțin creaţia contemporană românească și valorizarea patrimoniului.
• Arhiva Națională de Filme
• Artexim
• Oficiul Român pentru Drepturile de Autor

3. “Începând cu exercițiul bugetar al anului 2024, la elaborarea și aprobarea bugetelor locale, cheltuielile efectuate de autoritățile publice locale aferente capitolului bugetar 67: Cultură, Recreere, Religie și Sport nu pot depăși 7,5% din veniturile proprii realizate în exercițiul bugetar precedent;”

Conform datelor din țară, reducerea sub 7,5% a capitolului bugetar 67, înseamnă concret reducerea bugetului majorității instituțiilor de cultură din țară cu 50%. Doar ponderea salariilor din bugetul unei instituții de cultură e în medie de 80%. Înjumătățirea efectivă a bugetului înseamnă faliment. Subliniem că tipul de instituții vizat de aceste măsuri draconice este în mare măsură de cultură, ceea ce considerăm că este un profund act discriminatoriu și fără precedent în istoria țării noastre.

În condițiile în care Guvernul României nu elimină sau nu modifică articolele prezentate anterior, Rețeaua Națională a Muzeelor din România recomandă muzeelor membre și muzeele neafiliate, dar afectate de aceste măsuri, ca după 16.08.2023 să declanșeze operațiuni de conservare preventivă a patrimoniului propriu, închizând astfel accesul pentru public până în data de 1.09.2023.

Comunicat de presa, publicat integral, trimis de Rețeaua Națională a Muzeelor din România, Comitetul Național Român al Consiliului Internațional al Muzeelor Asociația Muzeelor în Aer Liber din România, Asociația Managerilor din Muzee, Asociația Conservatorilor și Restauratorilor din România.