Liniște, libertate, orizontul este al nostru! De fapt, orizontul este o linie, iar noi încercăm să pășim pe ea cu toate că ne este destul de greu să ne menținem echilibrul. Suntem umbre, pioni pe o tablă de șah și facem mutări, fără să știm, pe lângă rege și regină, pe lângă nebuni, fără să fim importanți cu adevărat în jocul vieții.
Trăim într-o lume ciudată, o lume fără sentimente. O lume a aparențelor, în care nimeni nu mai observă ce simte cel de lângă el, numărul celor care pretind că este bine fiind infinit. Ne prefacem în fiecare zi că suntem nemuritori, că nimic rău nu se poate întâmplă, iar destinul își urmează cursul lui firesc. Sincer, poate nici nu mai contează cât de fragil este firul vieții, mai ales atunci când două mâini se întâlnesc și se condamnă sigure la iubire.
Totul este ciudat…am ascultat ani la rând versurile unor melodii scrise de oameni care nu mai sunt, care poate au iubit, iar astăzi ascultăm propria noastră melodie.
Din păcate, suntem secunde pierdute într-un minut, suntem vorbe ce pot schimba oameni…vorbe ce pot muta munți, șoapte care pot să unească drumuri ce până nu de mult erau paralele.
Suntem vorbe și secunde prin această lume efemeră.
1 Comment