Spune despre sine că este o româncă îndrăgostită de portul popular tradițional, acesta fiind motivul pentru care luptă din răsputeri să salveze cât mai multe piese vechi, pe care le găsește la diverse persoane. Pe Corina, care are aproape 50 de ani, o doare sufletul când vede că unii români nu își mai prețuiesc rădăcinile și îi învață pe tineri că trecutul este foarte important, ne definește. Colecționează, de patru ani, ii, vâlnice și marame, pe care le recondiționează, le salvează de la moarte. Comorile pe care Corina le-a recondiționat nu au preț, în ele fiind puse bucățele din sufletele femeilor care le-au cusut acum zeci și zeci de ani!
Corina s-a născut într-un mic oraș din Bărăgan și în câteva luni va aniversa cinci decenii de viață. Copilăria și-a petrecut-o în casa bunicii, înconjurată de obiecte tradiționale, costume populare, ceri și macaturi, preșuri țesute cu migală și ii minunat lucrate. Atunci a descoperit dragostea pentru tradiție și a și înțeles-o! „Am crescut în casa bunicii mele cu războiul de țesut macaturi și cuverturi în casă. Mă fascina ca și construcție, era ca un robot în mintea mea de copil, un robot care, ajutat de bunica, făcea minuni. Dragostea pentru portul românesc am avut-o dintotdeauna . Aveam 7 ani când mama m-a îmbrăcat într-o fotă roșie ca focul și o ie pe măsură pentru serbarea de Crăciun și m-am tăvălit pe jos ca să nu îmi pună paltonul, pentru că nu se mai vedea minunea de costumaș!”, a spus Corina pentru revista Cult-ura.
De patru ani, Corina a început să colecționeze (să cumpere, mai pe românește n.red.) ii și vâlnice și costume tradiționale vechi pe care le recondiționează și apoi le colecționează. Zeci de ii și alte zeci de vâlnice cuprinde colecția sa. „Mă ocup de costumele noastre populare, ii, vâlnice. Le culeg, le curăț, le recondiționez. Activitatea am început-o doar de vreo 4 ani, atunci când am început să îmi cumpăr ii de pe internet și am luat țeapă după țeapă. Niciodată nu mi-a fost livrat produsul pe care voiam să îl cumpăr cu exactitate. Plus că nu mi se spunea ce voiam să aflu: câți ani are, de unde provine, ce defecte are. Întotdeauna defectele erau ascunse. Și am zis stop. Și eu pot face lucrul ăsta și am plecat să îmi găsesc singură iile pe care le voiam!”, a mai spus Corina.
La „vânătoare” de comori
O prietenă, căreia îi va fi mereu recunoscătoare, i-a spus în ce zonă a țării se găsesc cele mai multe ii de vânzare, la bătrânele satelor. A ascultat-o și a pornit în călătorie. Ea și soțul său au mers prima dată în zona Banatului. „Am fost fericită când am reușit să cumpăr prima ie. Sigur că le plătesc oamenilor munca depusă, nimeni nu le dă degeaba. Femeile bătrâne le vând de obicei. Spun că nu mai poartă nimeni așa ceva și au nevoie de bani. Mă întristează că vând așa comori, lucruri pe care nimeni nu le mai face în ziua de azi, cu atâta frumusețe și dăruire. Mă fascinează modul de lucru pe care îl aveau în niște timpuri în care nu exista lumină electrică și îmi povesteau cum lucrau noaptea la lumina lămpii pe gaz, pentru că ziua munceau la câmp”, a afirmat Corina. Minunățiile Corinei le puteți admira aici: https://www.facebook.com/profile.php?id=100012399436634 Femeia spune că este foarte greu să recondiționezi o ie veche de zeci de ani, poate suta. Unele su fost ținute prin podurile caselor, altele ascunse prin dulapuri, poate pline de pete, mucegai. „Este foarte greu să recondiționezi o ie veche de 80 sau 90 de ani care a zăcut printr-un pod de casă și este plină de rugină, găuri, dar cu multă dragoste încerci să o aduci la viață! Mă gândesc la ea ca la o persoană și mă întreb ce drame sau ce bucurii a trăit minunea din mâinile mele. Îmi place să intervin cât mai puțin la ele, să le spăl și atât, în felul acesta simt că rămâne cât mai naturală, așa cum au făcut-o mâinile bătrâne acum, dar pline de visuri atunci”, mai spune Corina.
Găsește greu piese care vorbesc despre tradiții
Cu toate că iile și costumele populare reprezintă trecutul nostru ca nație, istoria noastră, zbuciumările unu popor întreg, mulți au renunțat la ele. S-au vândut masiv acum 15 ani și acum sunt greu de găsit piese cu adevărat importante. Din colecția Corinei fac parte și ii vechi de 90 de ani din Gorj, achiziționate de aceasta în vizitele prin județul nostru. „Se găsesc din ce în ce mai greu. Oamenii au înțeles, într-un final, că ele reprezintă moștenirea noastră către generațiile care vin și mulți nu mai vor să le vândă. Mulți mi-au povestit că le-au dat foc pentru că nu mai aveau ce face cu ele. Trist din punctul meu de vedere, foarte trist că au făcut așa ceva, dar asta este. (…) Nu există o ie sau un costum care să îmi placă în mod deosebit, le iubesc pe toate deopotrivă. Mă liniștesc după o zi de muncă și stres la serviciu, ele sunt refugiul meu, le calc, vorbesc cu ele, le miros. Dragoste și pasiune pură. Colecția mea conține 100 de ii, 50 de vâlnice, poale cu dantelă multe, marame-aceasta este moștenirea pe care eu o voi lăsa copiilor mei. Nu există bluză mai mândră și mai frumoasă decât ia noastră tradițională! Oriunde o îmbraci, nu vei trece neobservată. Așa că, fetelor, purtați IA cu mâdrIE! Așa să ne ajute bunul Dumnezeu”, a spus, în încheiere, Corina.
2 Comments