Informații contact

REVISTA CULT URA SRL, Str. Marin Sorescu 2A, Targu Jiu, Gorj

Tel. 0731 088 036

Avea doar 8 ani când mama sa l-a părăsit, fără urmă de regret, într-o gară din Timișoara. Era a doua zi de Crăciun și copilul credea că va merge să mănânce o prăjitură cu ea. Destinul său, însă, era pe cale să se schimbe. Abia își știa prenumele și nu fusese dat la școală când a fost abandonat. Vreme de 16 ani, Marius Emil Constantin a trăit pe străzi și în gări. Astăzi, la 34 de ani, Marius, copilul străzii-așa cum îl știu mulți- este un om împlinit, tată fericit și un soț iubitor. Deoarece nu a fost școlarizat, tânărului familist îi este greu să își găsească un loc de muncă cu normă întreagă și are nevoie de ajutor. Spune că mereu a crezut în Dumnezeu și viața, chiar dacă i-a fost grea, i-a și zâmbit! A avut noroc și a întâlnit oameni care l-au ajutat, care i-au oferit speranță când credea că nu mai este loc de bine în viața sa. „Am cerșit, nu am avut ghete, umblam desculț, am trăit în gară și pe străzi. Am îndurat multe, dar mereu Dumnezeu a fost cu mine. Eram și bucuros și trist, și flămând, de multe ori, dar mereu am crezut că Dumnezeu va face ceva și mă va ajuta!”, spune, astăzi, Marius Emil Constantin.

 15589819_733283096823977_4447631882710550612_n 15895383_742148479270772_1002486161501070597_n

M-a întâmpinat un bărbat tânăr, elegant îmbrăcat, zâmbitor. „Sunt Marius”, mi-a zis, „și am multe să vă povestesc”. Știam din convorbirea telefonică pe care o avusesem că trăise pe străzi vreme de 16 ani. Abia așteptam să îi aflu toată povestea. Marius Emil Constantin a fost abandonat de mama sa când avea doar opt ani. L-a lăsat într-o gară, după ce îl mințise că merg să mănânce o prăjitură la o cofetărie. Din păcate, femeia a dat dovadă de multă cruzime, căci era a doua zi de Crăciun când a ales să își abandoneze fiul pe care îl crescuse până la opt ani. Zâmbind, Marius își începe povestea. Tristețea îi apare pentru câteva clipe în privire, căci nu a uitat niciun detaliu, deși au trecut 26 de ani de atunci: „Era 26 decembrie 1990 și aveam opt ani. Îi făcusem pe 21 decembrie. 15935701_742148125937474_738545090_nMama mea mi-a zis că mergem să mâncăm o prăjitură și am ajuns în gara din Timișoara. M-a lăsat acolo și a plecat, iar eu am rămas așteptând să apară cu prăjitura și sucul. Au trecut vreo trei ore și ea n-a mai venit. Îmi știam doar prenumele, iar când doi polițiști au venit la mine și m-au întrebat cum mă cheamă le-am zis că Marius. Atât. Nu știam unde locuiam. Pe mine în acte mă chema Emil Constantin, dar mi se zisese Marius. Eu doar atât știam. (…) Unul dintre polițiști mi-a dat două felii de pâine și salam să mănânc. (…) Am stat trei ani în Gara din Timișoara. Am cerșit ca orice copil al străzii. Primeam și dădeam și altor copii ai străzii. În 1993 am plecat din Timișoara și am trăit o vreme prin trenuri. Nu am avut ani și ani de zile o pereche de ghete. Umblam desculț. Nici n-am răcit vreodată. Dumnezeu mereu a avut grijă de mine”, a spus tânărul.

 

15970613_10208158362025408_2018377537_n

La sfârșitul anului 1993, Marius a ajuns în Gara Lugoj și a decis că de acum încolo va rămâne aici. Spune că nu i-a plăcut prea mult compania altor tineri care nu aveau o locuință. „Umblam mai mult singur. Chiar dacă nu aveam casă, dormeam prin gară, îmi plăcea să fiu mereu curat. Primeam haine de pomană, mâncare. Au fost și zile când mâncam din gunoaie, este adevărat. Nu mi-a plăcut să deranjez pe cineva, să cer ajutor. (…) Îmi amintesc cum în 1995 am primit mâncare caldă, făcută în casă, de la o minunată doamnă din Lugoj. În 1996 m-a luat la dânsa de Crăciun și am mâncat la masă de toate. Am fost atât de fericit! Apoi am venit înapoi în gară. Tot în Lugoj stau și acum. A rămas orașul meu de suflet”, a declarat Marius Emil Constantin.

O întâlnire care i-a schimbat viața

15895305_741696712649282_641918350649441495_n

Dornic să învețe să citească, Marius se uita pe ziarele pe care călătorii le uitau în trenuri sau prin gară. Și-a creat un sistem după care recunoștea literele și în aproximativ două luni știa să citească pe litere. În 1997, destinul i-a zâmbit copilului străzii și i l-a scos în cale pe pastorul baptist Gigel Olariu. Acesta l-a învățat pe adolescent să citească din Scriptură și de atunci, pastorul a rămas tatăl adoptiv al lui Marius. „Mi-a adus un sac de dormit, căci nu mai aveam voie să dorm în gară. Dormeam afară, în Parcul din Lugoj. Am stat și în frig tare, dar Dumnezeu a avut mereu grijă de mine. De la acest om am învățat foarte multe lucruri. Anii au trecut și cu bune și cu rele. Apoi, trebuie să le mulțumesc lugojenilor, căci mereu au avut grijă de mine. Oameni tare buni! (…) În 2005 am primit o casă, adică o garsonieră în care locuiesc și acum.  Tot în acel an am luat decizia să mă botez și am devenit baptist. Am primit ajutor și de la un preot greco-catolic din Lugoj. Am învățat să vorbesc despre Biblie, Dumnezeu, experiența mea. Și povestesc oamenilor care vor să mă asculte. Când lugojenii au aflat că am o locuință, foarte mulți au venit și mi-au adus multe lucruri pe care nu le aveam, dar de care aveam nevoie”, a mai povestit tânărul.

Din copilul străzii a ajuns soț și tată

15970677_742147339270886_929302345_n

În mai 2009, telefonul lui Marius a sunat și la capătul firului era un arădean care voia să afle cât mai multe despre el. L-a chemat în vizită și acolo, în familia acestuia, și-a întâlnit soția. „Am avut o emisiune la radio și dânsul, tata socru, a ascultat-o și mi-a auzit o parte din poveste. După ce a aflat toată povestea mea, m-a chemat acolo, la Arad, să îi cunosc fata. Ne-am plăcut imediat. Eu deja mă gândeam din 2005, de când cu casa, că vreau să mă însor. În luna mai ne-am întâlnit și după două luni ne-am căsătorit și ea a venit la Lugoj. În toamna anului 2010, soția mea a adus pe lume pe fiica noastră, Lois. Este minunea noastră, mult iubita noastră copilă frumoasă și foarte inteligentă. Și înțeleaptă, căci știe că ne descurcăm greu și nu ne cere ceea ce nu ne permitem. (…) Eu, la Lugoj, am o slujbă part-time, dacă nu am școală, tot ce știu am învățat singur, nu mă pot angaja. De aceea am nevoie de ajutor. (…) M-ați întrebat de mama… Să știți că am căutat-o în 2007 și nu a vrut să vorbească cu mine. A stat doar cu spatele la mine. Nu sunt trist tare din cauza asta. Sunt mulțumit de viața mea, de cum am evoluat. Am o familie și sunt fericit. Cei care vor să afle povestea mea de la mine, mă pot căuta. Le las aici numărul de telefon-0725.310.784. Eu îi mulțumesc lui Dumnezeu mereu pentru tot ce mi-a dăruit!”, a afirmat Marius Emil Constantin.

15871490_742148699270750_8556422404572855987_n 15935610_10208158362065409_1569018189_n 15970041_742147379270882_1034497661_n 15970613_10208158362025408_2018377537_n

2 Comments

  • Povestea incredibilă a tânărului pe care mama l-a abandonat într-o gară! Marius este o veritabilă lecție de viață! - Gorj 24, 12 ianuarie 2017 @ 21:24 Răspunde

    […] Povestea incredibilă a tânărului pe care mama l-a abandonat într-o gară! Marius este o veritabi… […]

  • Dana, 12 iulie 2018 @ 15:31 Răspunde

    Cînd stai față in fața cu tine și te privești în ochii, ce simți bucurie sau tristețe?

    Cînd ești lîngă tine ce simți că vrei să o iei la fugă sau să te strîngi în brațe?

    Cînd ai momente grele,ce faci te judeci,critici sau îți oferi sprijin,încurajare și iubire?

    Cînd ești tu cu tine te simți singur și abandonat sau te bucuri de timpul valoros in care poți sta cu tine să te cunoști?

    Cînd nu ști cine ești și ce să faci cauți validarea și răspunsurile la ceilalți sau in tine,în sufletul tău care este sinele tău divin?

    Dacă nu îl simți pe Dumnezeu în tine nu îl simți pe Dumnezeu nici lîngă tine!

    Orce ai face este alegerea ta și rezultatele sunt în urmă alegeri tale!

    O săptămână excelentă!
    Te iubesc om minunat

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.