Bianca Oprişoiu este o adolescentă din Târgu Jiu care îi sprijină pe bolnavii de cancer pentru că în acest fel simte că este mai aproape de tatăl ei care a murit în urmă cu peste un an din cauza acestei maladii cumplite.
Bianca are vârsta de 16 ani și este unul dintre cei mai tineri voluntari ale Asociației „Sfânta Ana“ care luptă împotriva cancerului. Își arată în acest fel recunoștința față de asociația care a reușit să-i facă un cadou de neprețuit: un an în plus petrecut împreună cu tatăl ei. Asociația s-a luptat cu statul român în instanța de judecată și a reușit să-i obțină un tratament foarte costisitor, dar foarte eficient care i-a prelungit viața tatălui Biancăi. „Am vrut să fiu voluntar ca să fiu mai aproape de tati, ca să simt că fac ceva în memoria lui. Sper să ajut alţi bolnavi. Psihicul bun contribuie la o luptă mai eficientă împotriva bolii”, ne spune Bianca.
S-a stins din viață la doar 43 de ani
Tatăl Biancăi s-a stins din viață la doar 43 de ani, din cauza cancerului. Boala a fost descoperită în anul 2013. „Am aflat de boală în anul 2013. A căzut din picioare pur şi simplu, iar la tomograf s-a descoperit că are o tumoare pe creier. La biopsie am văzut că este vorba de un melanom malign metastazic. El era foarte sănătos. Nu a spus vreodată că se simte rău. Atunci a fost prima dată. S-a operat în anul respectiv la Spitalul Militar Bucureşti“, ne spune Bianca.
Boala a recidivat
După un an, boala a recidivat şi cancerul s-a extins. Familia a început să lupte din nou, deși bolnavul era foarte afectat de vestea dată de medici. Familia a aflat despre medicamente noi care sunt deosebit de eficiente, dar pe care statul nu le deconta, preţul lor fiind imposibil de suportat de către familie.
„A avut peste 20 tumori. A intrat în depresie şi nu a mai vrut să facă nimic. Era cu psihicul la pământ. A refuzat să facă citostatice. Ştia că nu merg pe boala lui. A făcut radioterapie şi ne-am interesat ce se mai poate face. Aşa am aflat de asociaţia Sfânta Ana şi despre un tratament experimental. Am acţionat în judecată statul român, prin Asociaţia de oncologie «Sfânta Ana» pentru a obţine medicamentul şi am câştigat pocesul. Se spunea că prelungeşte viaţa până la 7-8 luni, dar tatăl meu a mai trăit un an. Chiar dacă a fost o perioadă scurtă de timp, am putut să petrec acest timp lângă el, fără să mă gândesc la lucruri rele. Ştiind că tratamentul îşi face efectul, eram mulţumită că el este bine”, spune Biancă.
„Ştiam că lui nu-i place să plâng şi m-a întărit”
Dispariția tatălui său a produs o durere imensă familiei. Biana s-a ținut tare, asta și pentru a respecta dorința tatălui său. Bianca a avut nevoie de psiho-terapie pentru a depăși momentele dificile. „A decedat în vara anului 2016. A fost foarte greu pentru mine şi pentru familie. Au fost momente în care credea că moare pentru că erau multe momente în care se simţea rău. Decesul tatălui meu m-a luat prin surprindere. M-am întărit. Ştiam că lui nu-i place să plâng şi m-a întărit el pe parcursul bolii. El încerca mereu să mă pregătească. Am făcut şi psiho-terapie cu un psiholog. Chiar am fost destul de tare la înmormântare. Am simţit că aşa trebuie să fiu pentru mama şi bunicii mei”, precizează Bianca.
