Medicul Virgil Răduţescu, născut în Novaci, poate fi considerat părintele Aviaţiei Sanitare Române. Acesta a ajuns la gradul de general al Armatei Române. Virgil Răduţescu a pus bazele primelor spitale plutitoare, o premieră în medicina românească.
Virgil Răduţescu s-a născut într-o familie cu cinci copii. Tatăl lui Virgil Răduţescu a fost inspector financiar, iar mama a lucrat ca învăţătoare. Virgil Răduţescu a fost cel de-al doilea copil al familiei. S-a născut la data de 4 noiembrie 1888. A urmat liceul în Drobeta Turnu Severin şi a reuşit să intre printre primii la facultatea de medicină din Bucureşti.
„Anii de şcoală primară sunt parcurşi în Novaciul natal, iar liceul departe de casă, tocmai la Severin, într-una dintre cele mai vechi instituţii de învăţământ la acest nivel din Oltenia, fiind vorba de Liceul „Traian”. La un an după mişcările ţărăneşti din 1907, tânărul Virgil se prezintă la Bucureşti pentru a participa la concursul de admitere, organizat de către facultatea de medicină. Mare a fost surpriza pentru familia sa, iar vestea se răspândit repede de-a lungul Gilortului, cât îi Novaciul de lung, că băiatul învăţătoarei Paulina Răduţescu intrase printre primii la medicină.
Cinci ani mai târziu, tânărul Virgil era absolvent al facultăţii, spre bucuria tuturor apropiaţilor, inclusiv a celor ce-i fuseseră profesori şi colegi în anii de studii“, consemnează Adelin Ungureanu în lucrarea „Întâiul general al Novaciului. Părintele Aviaţiei sanitare române“, publicată în ediţia a XVII-a a volumului „Litua“.
În anul 1915, Virgil Răduţescu a obţinut dreptul de liberă practică a medicinei în ţară. A ales să studieze radiologia, în paralel cu ortopedia, care era o ştiinţă relativ nouă.
A fost decorat și a primit „Crucea Meritul Sanitar”
S-a făcut remarcat încă din anii studenţiei. Virgil Răduţescu s-a luptat cu eradicarea unei epidemii de holeră și a fost decorat pentru meritele sale cu „Crucea Meritul Sanitar”.
„Încă din anii studenţiei, înainte cu un an ca lumea să intre în cel mai mare conflict armat de până atunci, Răduţescu este desemnat să meargă în Plasa Segarcea unde izbucnise o mare epidemie în rândul populaţiei autohtone. Acolo pune bazele unui lazaret de holerici şi porneşte mai mult singur prin satele de câmpie pentru a vaccina toată populaţia şi pentru a ţine sub control sănătatea oamenilor.
În cele din urmă, munca tănărului student gorjean şi a întregului colectiv dă roade, mai ales că se desfăşura în condiţii pline de neajunsuri şi igienă precară. Ulterior este decorat cu „Crucea Meritul Sanitar” şi felicitat personal de către Doctorul Cantacuzino“, consemnează Adelin Ungureanu.
A urmat un stagiu de specializare în Franţa
Virgil Răduţescu a fost prezent pe frontul de la Mărășești, unde s-a implicat în tratarea şi evacuarea răniţilor din linia frontului. După terminarea războiului a fost încadrat ca medic la Spitalul Militar din Bucureşti.
După câţiva ani a fost selectat să participe la o specializare medicală în capitala Franţei. Iniţial, specializarea trebuia să dureze un an şi jumătate, însă ca urmare a implicării în activitatea din Paris şi a insistenţelor medicilor francezi, stadiul de practică s-a prelungit și a depăşit trei ani de zile.
„Acolo, în Clinica de chirurgie şi ortopedie coordonată de profesorul Duval, căruia-i va rămâne apropiat şi recunoscător toată viaţa, îşi perfecţionează cunoştinţele teoretice şi practice. Lucrează alături de zeci de specialişti francezi la Spitalul Vaugirard şi, pe lângă activitatea medicală propriu-zisă, începe şi activitatea de cercetare în domeniul ortopediei, participând la conferinţe şi efectuând studii şi experimente. Cu un an înainte de reîntoarcerea în România, statul nostru îl desemnează ca şi coraportor al delegaţiei României la cel de-al III-lea Congres internaţional de medicină şi farmacie militară Paris-1925, raportul ştiinţific fiind întocmit prin colaborarea dintre medicii francezi şi români“, notează Adelin Ungureanu.
Înfiinţează primul Serviciu de chirurgie-ortopedie militară
Virgil Răduţescu a revenit în ţară și și-a reluat activitatea la Spitalul Militar din capitală, unde a avut iniţiativa înfiinţării unui Serviciu de chirurgie-ortopedie militară. O astfel de secţie nu exista în România la vremea respectivă. Inițiativa sa se concretizează abia după cinci ani, prima încercare fiind eșuată. „Primul şef al serviciului nou înfiinţat era numit, doctorul Răduţescu din Novaci.
În paralel, acesta obţine şi calificarea de medic balneolog definitiv, ocupându-se în anii următori de efectele apelor lacurilor de la malul mării, precum şi activitate didactică fiind pentru câţiva ani şi cadru didactic, atât la Şcoala de aplicaţiuni sanitare pentru medici, cât şi în cadrul Societăţii naţionale «Crucea Roşie»“, menționează Adelin Ungureanu.
Doctorul Răduţescu a coordonat timp de patru ani activitatea medicală la divizie militară de lângă Bucureşti, unde s-a dedicat eradicării afecţiunile paludice, o boală infecţioasă transmisă, în general, prin înţepături, din rândul personalului militar.
„Ştia de afecţiunile paludice ale celor ce trăiau ori satisfăceau diverse stagii: soldaţi, gradaţi, familiile lor, personalul angajat sau localnicii din jur. Gravă era şi extincţia boli, militarii după ce se reîntorceau acasă, răspândeau afecţiunea în vetrele satelor natale. Porneşte o muncă ambiţioasă, iar cu ajutorul doctorilor din subordine, an de an numărul îmbolnăvirilor scade considerabil, iar către 1937, statisticile indicau faptul că boala era doar rar diagnosticată“, mai consemnează Adelin Ungureanu.
Cum a reușit să înființeze Aviaţia Sanitară
Virgil Răduţescu fost numit, în anul 1938, în funcţia de medic şef al Marinei militare, după care este numit director general al Direcţiei Sanitare din cadrul Ministerului aerului şi marinei. Din această funcţie, gorjeanul a reulit să înființeze Aviaţia Sanitară Română. Primele avioane sanitare româneşti s-au înălțat de pe Aeroportul Băneasa.
„Din noua funcţie ministerială, în colaborare excelentă cu ministrul, la 12 ianuarie 1940 înregistra documentaţia necesară înfiinţării Aviaţiei Sanitare române, cu atribuţii de intervenţie rapidă şi în zone greu accesibile pentru tratarea de urgenţă, ridicarea şi transportatea bolnavilor ori a accidentaţilor, către centre medicale specializate. Nu durează nici două săptămâni, iar conducerea ministerului decide înfiinţarea serviciului care va avea ca obiect de activitate transportul aerian sanitar al oamenilor răniţi ori bolnavi foarte grav. La puţine zile, primele avioane sanitare româneşti se înălţau de pe Aeroportul Băneasa“, mai arată Adelin Ungureanu.
Înfiinţează aşa-ziselor Spitale plutitoare
Medicul gorjean nu se oprește aici și reușește să înființeze aşa-zisele Spitale plutitoare. „Dr. Răduţescu ia iniţiativa înfiinţării aşa-ziselor Spitale plutitoare şi se ocupă personal de reamenajarea şi dotarea navelor: Principele Mircea şi Principele Carol cu săli de operaţie, aparatură chirurgicală, paturi, personal specializat şi toate câte erau necesare funcţionării unei unităţi spitaliceşti, pe întinsul apelor“, remarcă Adelin Ungureanu.
Doctorul Răduţescu a fost prezent pe frontul celui de-Al Doilea Război Mondial. În plin război a acţionat pentru înfiinţarea unor spitale de campanie, dându-şi seama de eficienţa sporită în tratarea răniţilor în aceste unităţi. Realizează aceste unităţi la Astaban în Crimeea şi la Marfovka în Peninsula Cherci în mai 1942 sau doi ani mai târziu la Bacău.
1 Comment