Este o femeie de succes, iar realizările sale au adus fericirea și zâmbetul pe buzele multor copii și tineri. Oana Mîndruț, fiindcă despre ea este vorba, absolventă a Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, secția Jurnalism, precum și a Facultății de Studii Europene, ambele din cadrul Universității “Babeș-Bolyai”, în prezent este expert în comunicare pe proiecte finanţate din fonduri structurale şi trainer certificat.
Ea a făcut voluntariat pentru cauze sociale şi umanitare și este membră fondatoare a Asociației ”Life Education for all”. Pe lângă toate acestea a cochetat și cu scrisul fiind autoarea cărții “Arta de a trăi cu eleganță”. În interviul de mai jos îi aflăm povestea frumoasă care duce cu pași repezi la îndeplinirea visului său.
Reporter:Care este ideea ta de fericire perfectă?
Oana Mîndruț: Cred că există tot atâtea tipuri de fericire câți oameni pentru că fericirea este o chestiune foarte personală. Idealul meu de fericire ar fi ca toți oamenii să acționeze doar din iubire. Chiar dacă pare idealist ce spun, cred cu toată convingerea, că atât binele cât și răul stau în puterea noastră și că doar de fiecare dintre noi depinde să fie fericit. Cred că fericirea nu e ceva exterior omului ci vine din interior iar atunci când noi suntem echilibrați, liniștiți, pozitivi, avem idealuri, iubim și suntem iubiți atunci se instalează și fericirea.
Reporter:Esti membru fondator ”Life Education for all”, spune-ne povestea asociației …
Oana Mîndruț: Asociația am înființat-o doar de 2 ani de zile deși și inainte am voluntariat pentru alte ong-uri și am ajutat pe cei care aveau nevoie. Life Education for All s-a născut din din necesitatea unui vis care se cerea împlinit. Visul nostru este ca noi și copiii noștri să trăim într-o lume mai bună.
Și pentru că lumea este formată practic din fiecare dintre noi, contribuția fiecăruia dintre noi este esențială. Iar noi ne-am gândit să contribuim acolo unde avem competențe și unde credem că schimbarea se poate produce; adică in educația copiilor și a tinerilor. Deși suntem încă mici, visele noastre sunt mari. Și deoarece credem în utilitatea proiectelor noastre știm că vom reuși să facem diferența.
Sunt fericită deoarece cu resurse umane și materiale infinit mai mici decăt a altor ong-uri am reușit să facem mult pentru comunitate și toate proiectele noastre produc schimbări reale și nu doar acoperă temporar niște nevoi. Mă simt norocoasă deoarece am reușit să conving mulți oameni să creadă și ei în visele noastre și să ne sprijine pentru îndeplinirea lor și deasemenea că am reușit să avem alături, în proiectele noastre, instituții de marcă din Cluj-Napoca sau alte ong-uri partenere de referință în domeniul educației.
Reporter: Care a fost cel mai important sfat primit în viață? De la cine?
Oana Mîndruț: Nu pot nominaliza un anume sfat dar mă consider un om tare norocos deoarece am avut până acum câteva întâlniri esențiale, am cunoscut mulți oameni deosebiți de la care am avut ce să învăț. În continuare caut să mă înconjor de oameni pe care-i admir fie pentru calitatea lor umană fie pentru întelepciunea lor. „Sfaturile” pe care le urmez sunt de fapt niște comportamente ale unor oameni pe care-i respect, comportamente pe care mi le însușesc ca modele.
Reporter:Cum reușești să treci peste obstacole și ce te determină să mergi mai departe?
Oana Mîndruț: Recunosc că deși sunt perseverentă cu lucrurile în care cred, am momente în care, uneori, mă simt descumpanită, depășită de situație sau pur și simplu descurajată. Asta mi se întâmplă deobicei când, datorită proiectelor ong-ului pe care-l conduc, mă izbesc de „oamenii sistem” cum îi numesc eu adică acei angajați ai statului care n-ar face cel mai mic gest în plus față de ce scrie în fișa postului. Deși încerc să mă autoeduc în spiritul omului care știe că e mai bine să nu aibă așteptări de la nimeni, recunosc că, fiind o fire sensibilă și investind mult în oamenii din jurul meu, am fost dezamăgită de-a lungul timpului de multe persoane care nu au știut să răspundă prieteniei mele. Acum sunt perfect conștientă că în viață este inerent să lăsăm în urmă anumiți oameni ca să facem loc altora noi.
Ma determină să merg mai departe însăși oamenii pentru care fac proiectele respective; oricât de greu mi-ar fi să le duc la bun sfârșit mă remontez de fiecare dată gândindu-mă că voi reuși să bucur sau să schimb în bine viața unor copii.
Reporter: Cum iubește un om de litere?
Răspuns Oana Mîndruț: Mă consider un om de litere doar în măsura în care citesc foarte mult și iubesc cuvintele. Sunt un om care nu se îndrăgostește ușor dar atunci când o face capitulează total în fața iubirii. Dar atunci când iubirea se stinge mă iau toată înapoi, „mie redându-mă”.
Reporter: Cum te-a schimbat scrisul? Enumeră câteva lucruri pe care le-ai învățat după ce ai devenit scriitoare?
Oana Mîndruț: Eu zic că ești scriitor atunci când ai scris cel puțin 3 cărți sau când reușești să trăiești din vânzarea cărților tale; exact ca în orice alta meserie și în lumea scriiturii există scriitori mari, scriitori și oameni care cochetează cu scrisul. Eu fac parte din ultima categorie. Nu pot spune că scrisul m-a schimbat decât în măsura în care prima carte pe care am scris-o-„Arta de a trăi cu eleganță ” a venit în urma unui zbucium interior care a durat aproape 1 an de zile, an în care pot spune că a inceput pentru mine o altă viață. Dar știu de la prieteni de-ai mei care sunt scriitori că scrisul te disciplinează, îți impune o anume rigoare, își „cere” obolul de timp și renunțări.
Reporter: “Arta de a trăi cu eleganță” este una dintre cele frumoase cărți despre codul bunelor maniere, o parcurgi extraordinar de ușor, iar învățăturile îți rămân în suflet și minte, de ce ai ales să abordezi acest subiect ?
Oana Mîndruț: Îți mulțumesc pentru cuvintele frumoase; într-adevăr lumea care a citit-o mi-a confirmat că e o carte care se citește ușor deși n-am avut nicio clipă intenția de a renunța la cuvinte meștesugite și la un stil elevat de scriitură. Cred că usurința provine din faptul că majoritatea citititorilor au undeva depozitate aceste informații și cartea i-a ajutat să le scoată la iveală sau, pur și simplu, rezonează cu ideile promovate în carte.
Eu am scris cartea deoarece îmi doresc să trăiesc într-o lume mai frumoasă și pentru că m-au fascinat întotdeauna oamenii care și-au făcut din eleganță un mod de a trăi. Și nu în ultimul rând pentru că o socotesc o lectură utilă tuturor deoarece cei care vor citi această carte vor găsi între coperțile ei informații de cultură generală care îi vor scoate la liman din multe situații în care îi va pune viața.
Reporter: Care este cel mai îndrăzneț vis al tău?
Oana Mîndruț: Cel mai îndrăzneț vis al meu este să reușesc să conving lumea că tot sistemul nostru de învățământ este greșit și că acesta trebuie restructurat pe alte baze. Cred că dezvoltarea abilităților noncognitive (greșit numite așa deoarece s-ar crede că emoțiile, echilibrul interior, fericirea, altruismul și alte valori umane n-ar avea de-a face deloc cu conștiința sau procesul de învățare) trebuie să fie un scop în sine al educației cel puțin în egală măsura cu dezvoltarea abilităților cognitive.
Unul dintre proiectele asociației Life Education for All se numește „Educație pentru suflet” și exact asta își propune: să cultive mintea, să hrănească sufletul și să formeze caracterul copiilor. Pentru că este esențial ca atunci când educăm mintea copiilor să nu uităm să le educam și sufletul. Un caracter frumos nu se poate forma fără educarea sufletului în măsură cel puțin egală cu cea a minții. Copiii trebuie să învețe că e mult mai onorabil să eşueze decât să trişeze.
Ca trebuie să învețe cum să râdă când sunt triști. Că trebuie ss fie altruiști și responsabili. Că trebuie să aibă încredere în ei și să-i ajute pe cei care au nevoie.
Copiii noștri trebuie să aibă conținut uman, trebuie să aibă inteligență, creativitate și toleranță, să învețe cum să gândescă și nu ce să gândească, să experimenteze, să cunoască valoarea lucrurilor și nu prețul lor, să vadă, să audă, să zâmbească, să aibă compasiune, întrebări, mirări, nevoia de joc, nevoia de cultură, nevoia de omenesc și de omenie.
Reporter:Ai călătorit destul de mult dar locul tău de suflet rămâne …? De ce?
Oana Mîndruț: Călătoriile sunt pentru mine importante deoarece mult înainte de a mă considera româncă sau europeană, mă consider locuitor al planetei și cred că este important să interacționăm cu culturi diferite, să cunoaștem alte moduri de viață, să înțelegem oameni diferiți de noi, pentru că doar așa se poate dezvolta empatia, compasiunea și înțelegerea.
Mi-e greu să numesc unul singur așa că am să numesc ultima țară pe care am vizitat-o și care m-a marcat atât de puternic încât pot spune că mi-a resetat viața-India unde am fost anul trecut. Am petrecut 2 săptămâni la Dharamsala-un mic orășel de pe Himalaya, în nordul Indiei unde trăiește Dalai Lama-liderul spiritual al poporului tibetan, un om pe care eu îl iubesc foarte mult și pe care-l consider cel mai evoluat spirit al planetei contemporan cu noi. M-a marcat pacea, echilibrul, fericirea și lipsa totala a agresivității acelor oameni-indieni și tibetani deopotrivă, în ciuda vieții grele pe care o duc și a sărăciei greu de imaginat.
Reporter: Care sunt primele 5 cuvinte care îți vin în minte când te gândești la iubire?
Oana Mîndruț: Libertate, Curaj, Fericire, Echilibru, Viață
Reporter:Care este motto-ul după care te ghidezi în viață?
Oana Mîndruț: Am avut mai multe de-a lungul timpului dar acum simt că niciunul dintre acelea nu mi se mai potrivește. În schimb rezonez foarte bine cu vorbele lui Dalai Lama-„Religia mea este bunătatea. Cred că scopul acestei vieți este să-i ajutăm pe cei care au nevoie de ajutor mai mult decât noi, iar dacă n-o putem face, măcar să nu-i împiedicăm pe cei care pot”.
