În cadrul acestui interviu o vom cunoște mai bine pe Oana Marinescu, actor al Teatrului Dramatic „Elvira Godeanu” din Târgu Jiu. Totodată, vom afla mai multe detalii despre colaborările avute cu Amedeo și Lucian Nagy, cu Smiley, cu „La Familia” sau despre proiectul „7 Păcate”. În același timp, Oana ne va spune ce ar vrea să schimbe la ea sau care a fost cel mai greu hop peste care a trebuit să treacă, din punct de vedere artistic.
Reporter: Nu am mai vorbit de ceva timp, cred că a trecut aproape un an de zile de la ultimul interviu. Aș vrea să ne zici ce ai mai făcut între timp și să ne povestești despre piesa „Ard tot”, cum a început acest proiect?
Oana Marinescu: „Ard Tot” a luat naștere într-o tabăra de creație la „Valea cu pești”, alături de Amedeo și Lucian Nagy, doi oameni foarte talentați cu care am reușit să lucrez foarte bine și să ne înțelegem din punct de vedere artistic din primele momente. Această tabăra a fost organizată de Roton, cu participarea Hahaha Production și Mattman Music.Tot acolo am scris alături de Smiley și piesa „Scrie-mi pe suflet” pentru Nicole Cherry, și ne bucurăm încă de acest succes pe care l-a dobândit.
Reporter: Că tot ai aminiti de colaborarea cu Smiley. Ce fel de om este, cum este să colaborezi cu el?
Oana Marinescu: Este un om deschis și care știe să asculte. Vă pot spune că mi-a ascultat toate propunerile, chiar ne-am înțeles bine.
Reporter: Știu că ai avut un proiect fain și cu trupa „La Familia”. Cum a început această colaborare? Și aici aș vrea să ne zici cum este să lucrezi cu oameni care au o anumită istorie muzicală în spate și ce poți să înveți de la acești oameni sau ce ai învățat tu de la acești oameni?
Oana Marinescu: Colaborarea cu „La Familia” a început în studiourile Mattman, de unde și fac parte, de unde am și învățat foarte multe lucruri, unde mi s-a și dat o încredere de care probabil aveam nevoie, din partea lui Matteo și a tuturor oamenilor pe care i-am întâlnit, iar legat de colaborare pur și simplu a fost o chimie de cum am auzit piesa, s-a și creeat ideea iar apoi totul a venit de la sine.
Reporter: Am o curiozitate personală. Există vreo diferență între Puya de la televizor, din videoclipuri, și Puya cel din spatele camerelor de filmat?
Oana Marinescu: Nu știu exact cum să răspund la asta, tot ce pot face este să vorbesc din punct de vedere personal. Mie mi s-a părut un om minunat, cu care am avut ce să discut, am făcut schimb de idei legat de anumite cărți, am aflat că citise și „Munca actorului cu sine însuși” – Stanislavki, ceea ce m-a încântat pentru că ne-a adus la încă un punct comun din punct de vedere artistic.
„Este foarte important să reușim să ne păstrăm credința, să valorificăm tot ceea ce este bun, să conștientizăm părțile negative pentru a ne feri de ele.”
Reporter: Dacă stau bine și mă gândesc ai mai colaborat la un proiect fain, și anume „7 păcate”. Știu că toți cei care ați participat la acest proiect ați vrut să transmiteți ceva, tu ce ai vrut să transmiți? Cât de importantă este credința în tot ceea ce faci tu?
Oana Marinescu: Un proiect de suflet, propus de minunatul F Charm. De mică am fost o persoană credincioasă, și așa am rămas, pentru mine este foarte important să reușim să ne păstrăm credința, să valorificăm tot ceea ce este bun, să conștientizăm părțile negative pentru a ne feri de ele.
Reporter: Ți-am urmărit activitatea artistică de-a lungul timpului, atât cea legată de muzică, cât și cea legată de teatru și ai avut o evoluție frumoasă pe ambele planuri. Ai simțit vreodată invidie, ai simțit vreodată că sunt persoane care ți-ar pune piedică dacă ar putea? În cazul în care ai avut astfel de situații, chiar sunt curios cum ai reacționat și cum ai mers mai departe.
Oana Marinescu: Mulțumesc! Nu am simțit invidie, sau dacă a fost nu am băgat de seamă, am avut parte de multă încurajare mai mereu, am avut și hop-uri dar până la urmă așa este în viață.
„Aș încerca să fiu mai răbdătoare cu toate planurile mele.”
Reporter: Că tot te-am întrebat de muzică și de teatru. Cum reușești să le îmbini și dacă ar fi să alegi între muzică și teatru ce ai alege, dacă mâine ar trebui să faci asta?
Oana Marinescu: Nu aș putea alege niciodată. Totul se programează din timp și se organizează în așa fel încât este timp pentru toate.
Reporter: Cât de greu ți-a fost să-ți construiești acest drum artistic și de unde ai început?
Oana Marinescu: De mică am cântat și arta m-a atras către ea, cânt cu o trupa muzicală de la vârstă de 16 ani, din liceu cu teatrul, mai apoi facultățile, lucrul, compusul, dorința, credința, cu siguranță mai am multe de învățat și făcut dar toate la timpul lor.
Reporter: Ai jucat în piesa „Cazul lui Tudor Vladimirescu” și eu unul vreau să te felicit pentru rolul jucat. Totodată, au existat și cârcotași, dacă le pot spune așa. Cât de mult a reprezentat pentru tine acest rol și ce le-ai transmite acestor oameni care nu au apreciat piesa așa cum ar fi meritat, mai ales acum când această piesă a fost nominalizată la premiile UNITER?
Oana Marinescu: Consider că toată munca noastră începe să fie încununată cu această nominalizare, prima de genul acesta pentru teatrul nostru, iar mai mult de atât nu pot să spun, decât că mă bucur enorm și că sunt foarte mândră.
Reporter: Că tot am deschis acest subiect, destul de sensibil. Ce nu-ți place la un om și cum ai încerca să schimb acest lucru la omul respectiv, dacă ai avea această posibilitate?
Oana Marinescu: Nu cred că un om trebuie schimbat, acesta se schimbă dacă dorește și cum dorește , dacă cineva îți cere un sfat asta este cu totul altceva, dar în definitiv este treaba fiecăruia cum se dezvoltă și ce vrea să învețe pentru sine și dezvoltarea sa. Tot ceea ce pot eu să fac prin artă, este poate să încerc să conștientizăm împreună anumite lucruri la care nu ne-am fi gândit până atunci, poate un gând cu care rămâi după un spectacol sau o piesă, ajută, sau pur și simpla stare.
Reporter: Că dacă tot vorbim de schimbări, ce ai schimba la tine?
Oana Marinescu: Aș încerca să fiu mai răbdătoare cu toate planurile mele.
Reporter: Care a fost unul dintre cele mai grele hopuri ale tale, din punct de vedere artistic, si cum ai reușit sa treci peste el?
Oana Marinescu: Perioada în care am lucrat la primul meu album „Poem”, a durat destul de mult, eu având deja ideile de câțiva ani, dar neavând un studio propriu la vremea aceea procesul a durat mai mult până la finalizare.
„Cu cerul pe buze din noi să ne-amuze…”
Reporter: Să revenim la pasiunea ta pentru muzică. Îți dorești ca cei care ascultă muzica ta să se schimbe într-un fel, îți dorești să faci asta prin muzica ta, prin mesajul pe care îl transmiți? În sensul ca cel care te ascultă să devină poate mai bun, să ofere mai multă iubire celor din jurul său sau efectiv să-și dea seama că greșește undeva el ca individ?
Oana Marinescu: Cred că ai răspuns la toate da, depinde bineînțeles de mesaj, dar conștientizarea, starea, ne ajută, uneori să ne vindecăm uneori să ne bucurăm și eu tare m-aș bucura dacă reușesc asta.
Reporter: Textele melodiilor tale tu le scrii? Și dacă da…atunci am o curiozitate, și anume…îmi ziceai cu ceva timp în urma că ai vrea să publici un volum de poezii, dar că nu ai încă curajul necesar. Care este diferența, dacă vorbim de curaj, între a scoate un volum de poezii și de ați exprima gândurile prin muzică? Este mai dură critica pentru poezie, decât cea pentru muzică?
Oana Marinescu: Consider că sunt două lucruri diferite din punctul meu de vedere, deșii legate, probabil mi s-a oferit mai repede și mai curajos ocazia să scriu pentru piese muzicale, iar legat de poezie, urmează…
Reporter: De când ai început să scrii? Care este muza ta? Și care este versul așezat de tine pe hârtie la care ții cel mai mult și care te și caracterizează cel mai bine?
Oana Marinescu: Am început să scriu din clasa a IX-a , muza mi-o găsesc pretutindeni, în viață, oameni, stări, momente, poveșți, trăiri, experiențe, iubire. Țin la toate… dar pentru tine o să zic ceva scurt:
„Purifică-ți sufletu prin artă, tu idol al creșterii umane
Pune-ți pe tâmple ce lumea încearcă a vieții pierdute să-ți ia cu văpaie
Ascultă-ți destinul ce-n vânt îți șoptește
Că inima e caldă, că sufletul se crește…”
Sau dintr-o melodie nelansata încă:
„Ți-am mai zis tu fapta, lasă-mă-n artă
Cu cerul pe buze din noi să ne-amuze…”
Reporter: Știu că și pictezi? Cum ți-ai descoperit această pasiune și ce stil abordezi sau ți-ai format stilul tau?
Oana Marinescu: Pictez abstract, pentru relaxare… nu sunt la un nivel foarte bun, este strict pentru mine.
„Urmează melodia «Călătorie» și abia aștept să o ascultați…”
Reporter: Pe plan muzical ce urmează în viitorul apropiat, la ce surprize să ne așteptăm din partea ta?
Oana Marinescu: Urmează două piese la care țin foarte mult. Una din ele se numește „ Călătorie” și de abia aștept să o ascultați , un album care este in lucru și câteva colaborări cu artiști frumoși.
Reporter: Dar din punct de vedere al teatrului?
Oana Marinescu: O să urmeze noi proiecte, dar și reluări ale spectacolelor deja existente. Așa că așteptăm pe toată lumea la teatru.
Reporter: Acum că am ajuns la finalul interviului aș vrea să te întreb ceva, plecând de la melodia „Ard tot”…chiar „arzi” tot și daca da cum?
Oana Marinescu: „Ard tot” în formă finală a ajuns să fie despre o poveste de dragoste, dar ideea inițială plecase de la modul artistului care „arde pe scenă”, care se transformă luând tot odată și spectatorul cu el, de la foc, care este cel mai sensibil dar și puternic în același timp, exact cum este și artistul, omul.
