S-a născut la Turburea, județul Gorj, însă viața i-a oferit oportunități excepționale, astfel că a devenit triplă campioană mondială la gimnastică aerobică. Este povestea Mădălinei Cioveie, gorjeanca noastră care în anul 2005, pentru meritele sale deosebite, a primit distincţia de Maestru Emerit al Sportului. După o viață dedicată gimnasticii, aceasta a devenit antrenor și îi învață și pe alții să iubească sportul.
Reporter: Care este primul sport pe care l-aţi practicat şi cum s-a întâmplat să ajungeţi să luaţi contact cu acel domeniu, la ce vârstă s-a întâmplat?
Mădălina Cioveie: Am început sportul de performanţă la Deva, cu gimnastica artistică, iar la vârsta de 14 ani am continuat cu gimnastica aerobică, unde am obţinut şi rezultatele cele mai importante din cariera mea de sportiv.
Rep.: Care este legătura dumneavoastră cu Gorjul? Când aţi vizitat ultima dată judeţul nostru?
M.C.: În judeţul Gorj m-am născut, comuna Turburea. Aici sunt părinţii mei. Îi vizitez cam de 4-5 ori pe an.Timpul şi meseria mea actuală nu-mi permit mai mult.
Rep.: Care a fost cea mai grea competiţie la care aţi participat, de-a lungul carierei?
M.C.: Fiecare competiţie a fost dificilă, mai ales atunci când ai un titlu important şi trebuie să-l păstrezi.
Rep.: Câte medalii aţi obţinut prin gimnastica aerobică? Câte în România, câte în străinătate?
M.C.: Titluri naţionale am destul de multe, dar cel mai important este cel de campioană individuală în 1997 şi 1998, titlu cu care am reuşit să ajung în echipa naţională a României. Cele mai importante titluri pe plan mondial sunt: triplă campioană mondială şi triplă campioană europeană. Anul acesta am obţinut locul II la campionatul mondial din Korea, cu echipa.
Rep.: Dacă ar fi să o luaţi de la capăt, aţi alege tot acest domeniu de activitate?
M.C.: As alege aceeaşi viaţă. Mi-a plăcut şi sunt mândră de realizările mele.
Rep.: Ce ar însemna viaţa dumneavoastră fără acest sport?
M.C.: Am avut foarte multă energie şi putere de muncă de mică. Nu cred că aş fi putut trăi fără sport.
Rep.: În anul 2005 aţi primit distincţia de Maestru Emerit al Sportului. Cum s-a ajuns la acest moment deosebit şi ce a reprezentat pentru dumneavoastră?
M.C.: Distincţia de Maestru Emerit al Sportului este încununarea rezultatelor şi a muncii mele. Orice sportiv valoros este mândru de această distincţie.
Rep.: În prezent sunteţi antrenor. De cine vă ocupaţi să deprindă tainele acestui sport şi în ce mod descrieţi experienţa. Ce presupune o zi de muncă pentru Mădălina Cioveie?
M.C.: În prezent sunt antrenor în cadrul clubului sportiv al Universităţii Naţionale de Educaţie Fizică şi Sport şi mă ocup de grupele de juniori. Am promovat sportivi la lotul naţional de juniori al României, aştept şi sper să-mi calce pe urme. În paralel, sunt şi instructor de aerobic în centre de fitness din Bucureşti. O zi de muncă la mine începe la ora 7:30 cu antrenamentele copiilor, iar seara am orele de aerobic în sălile de fitness. Nu pot să-mi imaginez o zi în care să nu fac mişcare.
Rep.: Regretaţi ceva în viaţă? Atât profesional, dar şi personal?
M.C.: Nu am nici un regret în viaţă. Am făcut tot ce mi-a plăcut şi asta fac şi în continuare.
