Monografia Liceului Rovinari, lansată în toamna lui 2016, a fost completată, anul acesta fiind din nou lansată. Noul volum cuprinde noi informații și, mai ales, multe evocări ale foștilor absolvenți ai primelor generații de liceeni și nu numai. Cea de-a doua ediție a monografiei este sub semnăturile autorilor Cornelia Gheorghe, profesor și fost absolvent al Liceului Rovinari (omul care a scris primul volum n.red.) și pr. universitar dr. Gheorghe Popescu, fost cadru didactic al Universității „Babeș Bolyai” Cluj Napoca și fost absolvent al unității descrise în monografie. Grație acestei cărți aflăm lucruri interesante despre primul director al liceului din orașul minier Rovinari.
În anii 1950 începea exploatarea la suprafață a cărbunelui din Bazinul Olteniei, primul șantier deschis fiind cel de la Rovinari-Poiana. În timp, în zona Gorjului au fost construite două mari termocentrale ale României alimentate cu lignitul extras de aici: Rovinari și Turceni. în acest context economic s-a înființat în 1963 Liceul Poaina Rovinari, actualmente Colegiul „Gheorghe Tătărescu” din Rovinari. Activitățile didactice au început în toamna acelui an cu două clase. Aproximativ 50.000 de elevi au învățat de atunci și până în prezent e băncile acestei unități școlare. Toate aceste informații sunt menționate în volumul Liceul Rovinari 1963-2017. Schiță monografică” scris de profesorii Cornelia Gheorghe și Gheorghe Popescu. Monografia editată și lansată în 2016 a fost prima carte despre istoria acestei unități de învățământ!
Primul director al Liceului Poiana (actualmente Colegiul „Gheorghe Tătărescu” Rovinari n.red.), perioada 1963-1967, a fost profesorul (pensionar în prezent n.red.) Constantin Țîrcă. Profesorul Țîrcă a avut specializarea biologie-geografie și a ocupat vreme de patru ani de zile funcția de director. „Orice activitate de pionierat este marcată de dificultăți (…) Directorul Țîrcă a avut meritul de a avea grijă de educația, hrana și cazarea celor peste 300 de elevi, improvizând de multe ori mereu pentru binele copiilor”, scriu autorii mai sus menționați.
Vocația de educator a profesorului Constantin Țîrcă l-a ajutat în buna desfășurare a activității pe perioada cât a ocupat funcția de condcere. „A reușit să facă lucruri durabile și minunate care au rămas în amintirea atâtor generații. Prioritară i-a fost activitatea la clasă, considerând că profesia de dascălreprezintă conduită exemplară și suflet uman”, mai scrie în cartea „Liceul Rovinari”.
Cât a fost director al Liceului Poiana, Constantin Țîrcă a inițiat în școală „ora directorului” în care se prezentau laude și sancțiuni; a participat la un concurs regional foarte important , școala ocupând locul III la „Cea mai frumoasă și îngrijită unitate generală cu clasele I-VIII”; plus multe alte realizări. Și-a dat demisia în 1967, iar în locul dumnealui a venit Ion Duncea. În prezent, profesorul Constantin Țîrcă este pensionar, plin de viață și se bucură de liniștea familiei domniei sale.
Din amintirile foștilor elevi
Ion Ciambur, profesor, originar din comuna Negomir și absolvent al Liceului Poiana spunea în volumul profesorului Gheorghe: „Am urmat studiile liceale la Poiana (…) La începutul liceului am avut condiții precare în orivința cazării și alimentației. Pentru o perioadă cazarea a fost într-o baracă, (…) produsele alimentare erau asigurate de părinți, dar cu timpul, atât alimentația cât și cazarea s-au rezolvat prin eforturile directorului Constantin Țîrcă, un om căruia îi port un adânc respect”. „Am făcut parte din prima promoție a liceului. (…) Sub îndrumarea domnului Țîrcă ne-am implicat în amenajarea spațiului din curtea liceului, a terenului de sport, a parcului (…) am menținut curățenia. (…) Îmi amintesc cu respect și recunoștință de minunații noștri dascăli!”, a spus și Viorel Diaconescu, economist.
Alți foști elevi își amintesc de Constantin Țîrcă apicultorul-om pasionat și foarte muncitor, orice ar fi făcut. Mulți dintre elevii care l-au prins pe Constantin Țîrcă în funcția de director spun că acesta le-a fost ca un adevărat părinte, căci se implica în tot ce ținea de școală și internat, fiind atent la nevoile elevilor, dar și arătându-le când greșeau și îndreptându-i pe drumul cel bun.
