Lucian Scurtu va împlini 23 de ani în luna octombrie și este student în anul IV la Medicină, în București, la Universitatea „Carol Davila”. Târgujianul este fost elev al Colegiului Național „Tudor Vladimirescu”, fiind unul dintre cei mai buni, iar după intrarea la Universitatea de Medicină, Lucian Scurtu a activat ca membru al Grupului de Cercetare în Neuroștiințe, a participat la mai multe proiecte sociale în cadrul cărora, alături de colegii săi, a acordat asistență medicală comunităților de romi din România. De amintit este și faptul că în 2014 a lucrat în cercetare în Thailanda, apoi în Turcia, iar anul acesta a efectuat un stagiu de practică în Maroc. Aici, a efectuat un stagiu de practică de două luni de zile și a învățat o mulțime de lucruri noi. Viitorul medic spune că „un doctor trebuie să fie bine pregătit, sigur pe el, profesionist, ferm în decizii și acțiune, bine plătit și respectat. Dacă citiți cu atenție enumerația de mai sus veți observa că se aplică în orice meserie. O menajeră și un sudor trebuie să aibă aceleași atribute ca mai sus”. Momentan, studentul excepțional, Lucian Scurtu, nu se gândește să plece din țară, dar este tentat de ideea unui doctorat în afara granițelor României. Vă invităm să lecturați un interviu cu un tânăr român de excepție, în care acesta povestește experiențele din Maroc!
Reporter: Sunteți student la Medicină, bursier la Paris anul trecut, cu un proiect european pe ATI. Cum a fost acest an universitar pentru dumneavoastră? În ce proiecte ați fost implicat?
Lucian Scurtu: Este important pentru noi, studenții la medicină, să găsim un echilibru între volumul destul de mare de studiu și alte lucruri care contează în viață și pot căpăta caracter definitoriu în conturarea profilului nostru de viitor medic.
Până la urmă, orice an universitar este suma unor amintiri și asta îl fac special. Pe de o parte, implicarea mea în Societatea Studenților în Medicină din București (SSMB) în calitate de Director al Departamentului de Educație Medicală, a însemnat foarte mult pentru mine, întrucât iubesc mult acest departament în care am evoluat și oamenii care activează în el. Pe de altă parte, participarea la diferite congrese naționale și internaționale (Chirurgie Plastică, Chirurgie Oncologică a Sânului sau Chirurgie Generală) împreună cu prietenii mei, a fost unul dintre cele mai importante momente pentru mine în anul care tocmai a trecut.
Participarea mea, anul trecut, la practica de vară pe Anesteziologie și Terapie Intensivă la Spitalul Pantelimon și apoi examenul care m-a trimis la Paris cu acea mini-bursă de studiu pe ATI cardio-vascular cu siguranță a fost un prim moment pentru mine în înțelegerea unui sistem medical occidental care funcționează excelent.
Rep.: Ați fost plecat și în trecut în străinătate?
L.S.: Da. În vara lui 2014 am fost într-un program de research în Bangkok (Thailanda), în 2015 în Turcia, pe Farmacologie (…)
Rep.: V-ați hotărât ce specializare veți urma?
L.S.: Cu siguranță NU! Nu vreu să mă precipit și să spun „vreau să fac X specializare”, căci mie chiar îmi plac aproape toate specializările. Anul acesta, Cardiologia a fost preferata mea, probabil și datorită doamnei prof. Dr. Maria Dorobanțu de la Spitalul Floreasca, Clinica de Cardiologie, care ne-a fost un mentor excelent. Împreună cu doamna profesor și colaboratorii dânsei, încercăm să punem bazele unui cerc de „Bio-Matematică”, primul de acest fel din România. Eu prefer specializările care îmbină chirurgia cu internele, așadar aștept cu mare interes urologia, ginecologia, ORL și dermatologia.
Cred că pentru majoritatea studenților la medicină alegerea specializării se face spre sfârșitul facultății, căci este important să știm dacă ne place o specializare și dacă personalitatea noastră se raportează corect la acea specializare. Până la urmă avantajul profesiei de medic este acela că îți poți alege specializarea care se pliază perfect pe tipul tău comportamental!
Rep.: Începând cu acest an universitar veți fi Vicepreședinte al Societății Studenților în Medicină din București.
L.S.: Da! Anul trecut am fost Directorul Departamentului de Educație Medicală al SSMB. Asta a presupus implicarea mea în proiectele departamentului atunci când mi s-a cerut ajutorul. De asemenea, m-am implicat în organizarea Congresului Național pentru Studenți și Tineri Medici de la București, organizat de SSMB anual.
Rep.: Ați fost în Maroc, vara aceasta. Ce ați făcut acolo?
L.S.: A fost un stagiu de practică la spitalul privat „Hopital Sheikh Zaid” din Rabat. Am efectuat un stagiu de o lună divizat astfel: 2 săptămâni pe saloanele de malformații cardiace congenitale de la Neonatologie și alte 2 săptămâni pe Cardiologie și Coronarografie.
Rep.: Cum este sistemul lor medical comparativ cu cel din România?
L.S.: Să spunem că cel din România este mai performant. Eu am fost într-un spital privat și lucrurile stăteau bine, însă spitalele lor de stat sunt încă în curs de modernizare.
Rep.: Cum ați descrie experiențele de aici?
L.S.: Un astfel de stagiu are două componente: una educațională și alta socio-culturală, cea de-a doua fiind un cumul de excursii, petreceri, prietenii, vizite la diferite obiective turistice. Pot spune că Marocul este o țară minunată și o recomand tuturor! Acest stagiu l-am obținut cu ajutorul SSMB care este membru al unei asociații internaționale de studenți la medicină. Orice student la UMF „Carol Davila” poate accesa un astfel de stagiu, trebuie doar să faci voluntariat și să ai rezultate bune la examene.
Rep.: Ce ați învățat aici?
L.S.: Faptul că am efectuat un stagiu de practică într-o țară musulmană m-a ajutat excepțional de mult să înțeleg mai bine cultura și religia musulmană pe care o respect și o admir. Regret nespus faptul că atacurile teroriste din ultima perioadă au fost legate de religia musulmană și sper că această asociere aberantă va dispărea cât mai repede cu putință.
Din punct de vedere medical, am întâlnit în Maroc patologii care în România sunt „pe cale de dispariție”, precum reumatismul articular acut, care își are ecou asupra inimii prin stenoza mitrală și nu numai. Stenoza mitrală pură de cauză reumatismală este o patologie pe care o studiem intens, însă pe care nu am prea întâlnit-o în practica medicală din România. De asemenea, am văzut multe malformații cardiace, precum agenezie de valvă pulmonară, Pentalogia Fallot sau Boală Ebstein gravă.
Rep.: Ați și vizitat orașe/localități din Maroc. Care au fost cele mai inedite momente?
L.S.: Orașe precum Fes sau Chefchaouen sunt încărcate de istorie și cultură și cu siguranță sunt un „must see in Morocco”. Ultimul weekend am fost plecat într-o excursie de 4 zile în Sahara și Munții Atlas, unde peisajele au fost într-adevăr deosebite! A fost frumos!
Rep.: Ați legat prietenii cu tineri din alte țări? Ce le-ați spus despre România, Gorj?
L.S.: Am făcut parte dintr-un grup de peste 20 de studenți din toată lumea și am devenit foarte buni prieteni. Mulți dintre aceștia mă vor vizita anul acesta și la anul și abia așteaptă să cunoască România. Au fost studenți din Serbia, Croația, Franța, Taiwan, Spania, Italia, Lituania, Slovenia, Austria, Polonia si multe alte țări. Le-am spus că România este o țară minunată și că merită descoperită și am stabilit să facem hiking pe viitor în România.
Rep.: Să revenim la lucruri mai puțin vesele! Cum vedeți evoluția sistemului medical românesc?
L.S: Am încredere că lucrurile vor evolua, însă dacă evoluează prea încet, atunci este o problemă, căci vorbim de o cvasistaționaritate, nu de o evoluție. Exodul medicilor este o problemă de securitate națională, însă cred că oamenii de la conducerea țării nu au conștientizat acest aspect, până la actualul Guvern de tehnocrați.
Este vorba despre securizarea sănătății populației, care din punctul meu de vedere este cel mai important bun al unei națiuni, este o resursă regenerabilă, dar scumpă, care trebuie prețuită. Scăderea dramatică a raportului dintre numărul de medici și efectivul populațional de care aceștia îngrijesc este o calamitate! Gândiți-vă la zonele rurale, la județele în care industria care susținea economia locală a eșuat lamentabil și a fost înghițită de aparatul politic corupt; medicii au părăsit acele zone. Mai șocant este faptul că medicii părăsesc și zonele urbane, orașele mari, unde teoretic au o viață mai bună, mai ofertantă din punctul de vedere al cercetării științifice și emigrează în Vestul sau Nordul Europei, în Emiratele Arabe Unite sau peste ocean sau oriunde văd cu ochii.
Așadar, cred că problema este, de fapt, o sumă de probleme: salarizarea deficitară, coordonarea defectuoasă a spitalelor de către oameni care nu au spirit managerial, proasta dotare a unităților spitalicești, dar și pierderea respectului pentru personalul medical. Cu siguranță, toate aceste elemente reprezintă o provocare pe care sper să o depășim cu succes.
