Vineri, 9 septembrie, de praznicul Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana, la Mănăstirea Logreşti va avea loc o frumoasă slujbă religiosă oficiată de Mitropolitul Olteniei. A devenit deja o tradiţie a ultimilor ani ca, în această zi de hram, în mijlocul obştii monahale şi a credincioşilor de aici să slujească Mitropolitul. Mănăstirea de la Logrești este un lăcaș de cult mai puțin prezent în mass media, dar are o istorie bogată. Cunoscută mai mult și mai bine de locuitorii din zona aceea a județului, lăcașul de cult de la Logrești datează din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea.
Biserica Mănăstirii Logreşti este aşezată pe malul drept al râului Amaradia, în localitatea Târgu-Logreşti, aproape de limita teritorială a judeţelor Gorj şi Vâlcea. Documentele atestă faptul că, în jurul anilor 1718, aici funcţiona un schit ce purta hramul Sfinţilor Voievozi. Biserica din zid a fost construită mai târziu, în anul 1769 şi închinată ca metoh al Episcopiei Râmnicului Noului Severin. La începutul secolului XIX, biserica este renovată.
Pisania păstrată până în zilele noastre poartă data anului 1808. Prima așezare monahală din acest loc a luat ființă în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, actuala biserică a mănăstirii, închinată Sfinților Ioachim și Ana fiind zidită în anul 1769. În biserică se află o icoană a Maicii Domnului, datată 1812. Obștea de maici de aici adună douăzeci de viețuitoare.
La început a fost un schit…
Mănăstirea Logrești a luat ființă în jurul anului 1718, sub forma unei bisericuțe mici de lemn, închinată Sfinților Arhangheli. Schitul Logrești s-a zidit din temelie (din cărămidă) în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, de către familiile craiovene Pandia Obedeanu și Oteteleșanu, sprijinite de preotul Ion Tândălescu, din satul Frunza. Ctitorii schitului i-au dat acestuia pământ și păduri, precum și o moară de apă. Preotul va deceda în 1772, iar viața monahală de aici nu are continuitate. Schitul intră în ruină, dar în 1911-1912 biserica este restaurată și este construit un paraclis- care astăzi nu mai există. Primul Război Mondial face ca reînceperea vieții monahale de aici să fie amânată. În 1932, va începe o altă restaurare a bisericii, iar după opt ani de trudă schitul va fi sfințit de ÎPS Mitropolitul Nifon al Olteniei.
Abia în 1960, schitul va deveni biserică filială a Parohiei Târgu-Logrești, dar viața monahală este întreruptă din cauza regimului comunist. Abia pe la începutul anului 1990, în așezarea monahală din Logrești se repun bazele vieții monahale, schitul fiind redeschis de un grup de maici venite din Mănăstirea Polovragi. Mai apoi, în anul 1992, schitul devine Mănăstire. În anul 1995, în curtea mănăstirii au fost ridicate două corpuri de clădiri. Între anii 1995-1996 s-au făcut importante reparații exterioare la biserică și a fost consolidată turla. La Mănăstirea Logreşti au mai fost realizate în ultimii ani lucrări de renovare şi restaurare a picturii. Fondurile necesare reparaţiilor au fost asigurate de Ministerul Culturii şi Cultelor, Consiliul Judeţean Gorj, Primăria şi Consiliul Local Târgu-Logreşti.
Arhitectura și pictura
Biserica monahală din Logrești este zidită din cărămidă, în formă de cruce, în stil brâncovenesc, de meșteri anonimi. Pisania bisericii datează din anul 1808. Sfântul Altar este luminat de o singură fereastră, mică, iar naosul este luminat, pe dreapta și pe stânga, de câte o fereastră simplă. Fațadele exterioare ale bisericii poartă un brâu median înconjurător, gros și simplu, însoțit deasupra și dedesubt, la vreo douăzeci de centimetri distanță, de câte un alt brâu, mai subțire. Pictura interioară este realizată în ulei de un autor necunoscut. Ca obiect de valoare, în lăcașul de cult există doar o icoană din 1812, al cărei autor nu se cunoaște.
