Castanii seculari de la Tismana au vârsta de aproximativ 600 de ani și sunt declarați monument al naturii de către e Societatea de Geografie din Paris.
Cei trei arbori se găsesc într-un loc cunoscut doar de către localnici și specialiști, pentru că niciun indicator nu te îndrumă spre aceștia. Castanii seculari se află pe dealul Nereaz, unde se ajunge pe un drum greu accesibil chiar și la pas.
După o pantă înclinată care se urcă foarte greu, urmează o potecă în partea stângă, pe lângă o livadă, și apoi se ajunge în dealul Nereaz. Doar unul dintre castanii seculari este mai vizibil, iar ceilalți se află în desișul pădurii. Priveliştea este minunată, pentru că se pot vedea toate localităţile dimprejur, dar şi natura.
Au fost sădiți de Sfântul Nicodim
Legenda spune că au fost sădiţi chiar de Sfântul Nicodim, cel care a ctitorit Mănăstirea Tismana, una dintre cele mai vechi din ţară. Această origine a castanilor este susţinută de patriarhul Macarie de Antiohia, care a notat în buletinul de călătorie, după ce a vizitat mănăstirea Tismana în timpul lui Matei Basarab: „Sfântul Nicodim sădi pe dealurile din jur vii şi păduri de castani care se văd până astăzi“.
Pădurile de castani au pornit de la cei plantați de Sfântul Nicodim
Nicolae Tomoniu ne relatează povestea castanilor seculari de pe dealul Nereaz: „Castanii au o vechime de peste 600 de ani şi au fost declaraţi monumente ale naturii de Societatea de Geografie din Paris. Au fost primii castani plantaţi în această zonă. Aşa cum scriau Ion Conea şi Constantin Popescu-Tismana în monografia «Tismana şi împrejurimile ei», Sfântul Nicodim a plantat pe dealurile din jur castani şi viţă-de-vie. Castanii s-au întins şi au format păduri“.
Potrivit profesorului Nicolae Tomoniu, cel mai mare castan are o circumferinţă de peste opt metri , iar un altul depăşeşte şase metri. Cel mai mic măsoară în circumferinţă aproape şase metri. Localnicii au pus pe unul dintre castani o icoană.
Afectați de cancerul castanilor
Castanii s-au uscat din cauza unei ciuperci, Cryphonectria parasitica, care este denumită popular „cancerul castanului“. Se pot, însă, regenera, pentru că din tulpină pot să răsară alţi lăstari, cu condiţia ca microorganismul să fie distrus.
Nicolae Tomoniu ne spune că procesul de uscare a castanilor a avansat rapid în anul 2002. Acesta spune că există o metodă prin care castanii ar putea fi conservaţi mult mai bine şi ar putea fi feriţi de intemperii, și anume cea ignifugării.
