Iurie Levcic este tipul de om pe care îi uiți cu greu și asta datorită felului său de a fi. Nu trec mai mult de câteva minute și realizezi că Levcic, etnolog, sociolog, istoric, muzicolog, realizator de programe TV în limba română, este românul din Cernăuți, Ucraina, care a luptat și va lupta mereu cu sinceritate și determinare pentru promovarea tradițiilor românești din moși strămoși. De aceea, în 2004 a creat Centrul Bucovinean de Artă pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Românești la Cernăuți! Chiar dacă nu a fost ușor, Iurie Levcic nu a renunțat niciodată la ceea ce și-a pus în minte: ținerea în viață a tradițiilor românești în spațiul Bucovinei de Nord-Cernăuți. „Sunt un om foarte ambițios, am scopuri realizabile. (…) Nu trebuie uitată limba română! Ucrainienii sunt mai naționaliști decât rușii. Astfel că lucrurile legate de limba română și păstrarea tradițiilor se fac mai greu. Când nu îți știi autenticul, nu ai ce căuta în multiculturalitate! Trebuie să ai rădăcină ca să ai și frunze! Așa le spun copiilor”, a spus Iurie Levcic pentru Revista Cult-ura.
Iurie Levcic este un luptător pentru limba română şi drepturile semenilor lui români din regiunea Cernăuţi la studierea în şcoli naţionale, la liberă exprimare şi demnitate de neam, păstrarea tradițiilor, promovarea lor. Învață copiii să își păstreze cu demnitate portul popular, tradiţiile şi vorba românească, în pofida oricăror vremuri vitrege. Pe Iurie Levcic l-am întâlnit-grație interpretei Petronela Bîrsilă-la Horezu, în mijlocul acestei veri; venise aici cu un grup de copii într-o tabără de cultură și civilizație românească. Un om extrem de plăcut, sociabil, inteligent și, mai ales, iubitor de România și de limba română. Despre activitatea sa cultural-artistică din Cernăuți s-ar putea scrie zeci de articole, nu doar unul! Este printre puținii luptători-cu adevărat-pentru păstrarea tradițiilor românești în fostul ținut românesc-Bucovina de Nord-Cernăuți din Ucraina. „În 2004 am înființat Centrul, atunci ne-am adunat vreo 11 colegi de ai mei și ne doream să limpezim apele și să respingem asocierea cu romii. La Colegiu nu am învățat nimic despre România, în Cernăuți nu se știa că Bucovina de Nord a fost ținut românesc. În 2002, când am venit la televiziune și am văzut acest lucru, am încercat să revitalizez muzica și tradiția românească. Aveam emisiuni sociale, de folclor și am văzut că situația era proastă, influențată de specificul Ucrainei. Costumele erau alterate și așa am zis că trebuie să schimb aceste lucruri. Toți îmi ziceau că de ce vreau să schimb. (…) Primul meu proiect a fost un festival pentru copii-care există și acum, dar la o scară mult mai mare. În ultimii cinci ani de zile lucrurile s-au schimbat. Nu mai simți că nu ești în România când avem acest spectacol. Nici jumătate din banii necesari festivalului au fost dați de statul ucrainian, doar atât. Restul din sponsorizări. Mereu căutăm sponsorizări. Cu Școala Populară de Artă din Cernăuți cheltuim foarte mulți bani, dar copiii trebuie să învețe. (…) Familia mea se trage din nordul Basarabiei și apoi am venit la Cernăuți. Moșul meu era unicul din sat care avea studii superioare, avea distincții militare. El vorbea foarte bine limba română. S-a vorbit mereu limba română la noi în familie. Și bunica era dintr-o familie avută. A fost primul cărturar din sat! Celălalt moș (bunic n.red.) al meu a fost contabil. Ambii au fost uciși. (…)”, a declarat Iurie Levcic. De exemplu, de la Iurie Levcic am aflat că în comuna Boian din Cernăuți s-a păstrat Biserica ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului”, construită între anii 1830-1838 din piatră şi cărămidă în centrul satului, în locul unei alte biserici. În biserică a slujit, în perioada martie 1857 – aprilie 1859, preotul Iracle Porumbescu, tatăl renumitului compozitor Ciprian Porumbescu.
Învăța cântecele românești auzite la radio
Cântă muzică populară din copilărie. Își va aminti toată viața despre primele cântece românești fredonate, despre versurile învățate ascultând emisiunile radio realizate în România. „Să știți că eu îmi aduc aminte de faptul că părinții mei munceau foarte mult, însă duminica mama și cu tata ascultau radioul din România. Căutam semnalul prin curte cu aparatul radio în mână! Era festivalul Floarea din grădină. Eu când de la cinci ani, la opt ani am fost pe scena unui congres la Moscova. Mama, sora, tata și eu ne așezam și ascultam cântecele Irinei Loghin la radio, notam fiecare câte un rând din cântec, în timp ce se auzea la radio. Sau cântecele Sofiei Vicoveanca. Și apoi le învățam și le cântam și eu. (…) Sunt un om foarte ambițios, am scopuri realizabile. La Școala Populară de Artă am visat 12 ani și după război am văzut momentul și i-am dat drumul. Era greu de deschis și o să am rezultatele necesare și o să etalăm talentele pe care copiii le au și vom fi incluși în sistemul educațional ucrainian. Nu trebuie uitată limba română! Ucrainienii sunt mai naționaliști decât rușii. Astfel că lucrurile legate de limba română și păstrarea tradițiilor se fac mai greu. Sunt la a treia generație de copii pregătiți în păstrarea tradițiilor și a muzicii populare românești. Am copii care au studii universitare, sunt în America, am copii care astăzi sunt profesori voluntari la Școala Populară de Artă din Cernăuți. Contează ceea ce faci mai mult decât ceea ce zici. Se întâmplă să am momente în care să nu mai pot, dar niciodată nu renunț. După un festival îmi propun alt scop. Până nu fac asta, nu mă las! Și așa îmi încarc bateriile”, a afirmat Iurie Levcic. La Festivalul Internațional „În Grădina cu flori multe” a participat și gorjeanca Petronela Bîrsilă, câștigând premiul I.
Concurs organizat în premieră
Filantropul Iurie Levcic nu iubește doar tradițiile, ci mai ales copii, cărora vrea să le insufle dragostea de România, de portul popular tradițional, de limbă. „Mă bucur că am foarte mulți copii și tineri alături de mine, care iubesc limba română, tradițiile. Oamenii sunt deschiși, vor să îmbunătățească lucrurile. În România, informațiile despre noi, cei din Cernăuți, români și noi, sunt alterate. (…) Sunt lucruri deosebite pe care copiii le află despre România, le arătăm prin metode interactive să îi atragem spre tradiții. În octombrie vom avea prima ediție a concursului <Românașul anului>. Avem 1.000 de întrebări despre tradiția și obiceiurile române, literatura română, teatru, să explice ce este costumul popular. Sunt mulți elevi interesați. Avem copii foarte buni, talentați. Spre exemplu, Ana Maria Calan, cea care a câștigat trofeul festivalului nostru, este crescută de bunici. Noi îi ajutăm pe cei care au nevoie, care sunt talentați. Se muncește mult la Centrul Bucovinean, la Școala Populară de Artă. Și copiii mei au mers pe urmele mele! Când pot, mă ajută, voluntar, așa i-am învățat. Nu banul este principalul în viață, azi este, mâine nu este. Contează sufletul, mulțumirea dinăuntru. (…) Suntem deschiși pentru orice colaborare pe România. Am aici doi copii care vorbeau doar ucrainiană, acum vorbesc binișor limba română! Sunt lucruri care merită, copiii își doresc să învețe, au aflat că sunt și români. Am copii deja înscriși la Școala Populară care n-au împlinit vârsta, dar părinții își doresc să îi învețe ce le predăm noi. (…) Când nu îți știi autenticul, nu ai ce căuta în multiculturalitate! Trebuie să ai rădăcină ca să ai și frunze! Așa le spun copiilor. Îi învăț despre costumele populare, să știe de ritmică, costum, port și tradiții”, a conchis Iurie Levcic.
