Comuna Lelești are o suprafață de 3017,92 ha. A fost înființată în anul 1864, desfiinţată în anul 1930 și reînfiinţată în anul 1932.
În anul 1865, în comună erau 240 de familii, iar în anul 1898 – 1.350 de locuitori, iar în aceeași perioadă funcționa o şcoală frecventată de 52 de elevi, patru biserici deservite de doi preoţi, patru cântăreţi.
În satul Frăţeşti, în punctul „Valea Hula”, în dicţionarul arheologic al lui Alexandru Odobescu este menţionată o aşezare dacică nefortificată. De asemenea. pe raza acestui sat, într-un loc neprecizat, în apropierea Şuşiţei au fost descoperite fragmente ceramice de epocă medievală (sec. XVII – XVIII).
Satul Frătești este menţionat documentar în anul 1518, în hrisovul din 31 iulie 1581 prin care Mihnea Turcitul întăreşte lui Dragotă cu fii săi, stăpânire în Frăţeştii de Jos, peste mai multe cumpărături. Estge, la origine, un sat de moşneni. La 19 august 1668 s-a hotărât ca moşia Frăţeşti să fie trecută în proprietatea mănăstirii Tismana. În anul 1722, în sat erau 25 de familii.
În anul 1873 satul s-a separat în Frăţeştii de Sus şi Frăţeştii de Jos care în anul 1898 au dispărut, în locul lor apărând Frăţeşti-Birnici şi Frăţeşti-Moşteni.
Frăteşti-Birnici a fost, inițial, comună înfiinţată prin legea administrativă din 31 martie 1864 și desfiinţată în anul 1865. Este atestat documentar în anul 1817, în Catagrafia din anul 1831. În anul 1831, moşia se afla în stăpânirea mănăstirii Tismana.
Satul Frăteşti-Moşteni este menţionat într-un document din anul 1817, în Catagrafia din anul 1831. În anul 1831, în sat erau 53 de familii și 17 feciori de muncă. Satul Frăţeştii de Jos este menţionat documentar într-un hrisov emis la 31 iulie 1581, când Mihnea Turcitul confirmă lui Dragotă şi fiilor lui stăpânirea peste partea lui de moşie din Frăţeştii de Jos. În anul 1898, în sat erau 155 de locuitori și 88 de familii. În același an, în sat se găsea o biserică deservită de un preot, un cântăreţ.
Satul Frăţeştii de Sus este menţionat într-un hrisov emis în anul 1612 prin care Radu Mihnea confirmă mănăstirii Tismana stăpânirea peste moşia Frăţeştii de Sus, dăruiă de Dumitraşco căpitan şi soţia lui Maria. În anul 1898, în sat erau 335 de locuitori, 58 de familii.
Satul Frăteştii de la Munte este atestat documentar într-un zapis de la 10 august 1629, prin care Dumitraşcu căpitan a vândut părţi de ocine şi ţigani din Frăteştii de la Munte lui Conde mare armaş.
Satul Frăteştii Stolojani este menţionat într-un document din anul 1654.
Satul Leleşti este atestat documenar într-un hrisov emis la 27 noiembrie 1487 prin care Vlad Călugărul confirmă lui Ştefan, Ion şi fratelui său Neagul stăpânirea peste a şaptea parte din Leleşti şi din Muntele Coarnele, cumpărate de la Procopie cu 600 de aspri şi doi cai buni. În anul 1855, în sat erau 118 moşneni proprietari, 116 birnici, doi boieri de neam. Prin reforma agrară din anul 1864 au fost împroprietăriţi 53 de clăcaşi care au primit câte 0,50-2 ha de pământ fiecare, iar prin cea din 1921, 15 săteni cu câte 0,50 de ha fiecare. În anul 1722, în sat erau 20 de familii.
Tradiţia locală aminteşte de participarea la revoluţia din 1821 a căpitanului Roşca din Leleşti şi a lui Petru Rusu. Cel din urmă a fost eliberat din Ocna Telega, la 25 decembrie 1821, din ordinul Ocârmuirii judeţului Gorj.
Satul Rasoviţa este atestat documentar în Schwantz (1722). În anul 1831, moşia se afla în stăpânirea slugerului Nicolae Otetlişanu, slugerul Iancu Sâmboteanu, medelnicereasa Zmaranda Coţofeanca, jignicereasa Catinca Stoeneasca şi alţi moşneni megiaşi. În anul 1831, în sat erau 37 de familii, 7 feciori de muncă.
Satul Ursăţei este menționat documentar în Schwantz (1722). În anul 1855, în sat erau 59 de moşneni proprietari. În anul 1898, în sat se găsea o biserică de lemn cu hramul „ Sf. Ioan Gură de Aur”, construită în anul 1791 de către Pârvu Cucu, Nicolae şi Pătru Dovlete, Ştefan şi Preda Răgioiul, Ştefan Crivăţ.
Academia Română
1 Comment