O
rice suflet are o poveste, însă puțini o știu, iar acest lucru este valabil și în cazul marilor personalități care au marcat istoria. Pictorul Iosif Keber este unul dintre personajele omagiate anual pe meleagurile noastre, însă prea puțini cunosc povestea acestui om simplu în esență, un om născut la Târgu-Jiu, dar care a fost nevoit să ducă un trai oarecum zbuciumat din cauza religiei părinților săi, aceștia fiind obligați de vremuri să se refugieze în Moldova în timpul Primului Război Mondial.
A câștigat medalia de aur pentru pictură
Iosif Keber a văzut lumina zilei la data de 30 iulie 1897. S-a născut într-o familie de evrei, așa că problemele au fost multe de-a lungul timpului, fiind nevoit să lupte precum un leu, așa cum îi era și zodia. Keber a urmat pas cu pas îndemnul părinților săi, iar studiile, o parte din ele, le-a finalizat în orașul în care s-a născut. A urmat clasele gimnaziale la Școala „Tudor Vladimirescu”, unde se află actualul Colegiu Național, iar aici viața avea să i se schimbe complet. I s-a descoperit talentul pentru pictură în școală, iar la liceu a câștigat prima medalie de aur. La competiție au participat elevi de la toate liceele din Gorj, însă numai unul a reușit să impresioneze cu talentul și îndemânarea sa, acela era Iosif Keber. Terminarea liceului a fost momentul crucial pentru pictorul târgujian. A părăsit orașul unde s-a născut pentru a pleca în capitală. Un nou orizont, o nouă șansă de afirmare. Acesta s-a înscris la cursurile Școlii de Arte Frumoase din București, iar din 1908, a început să picteze în culori de apă.
La un pas să fie ucis de o grenadă
În 1916, Keber a fost mobilizat în Armata Română, fiind trimis la Infanterie, cu termen redus. A avut parte de această facilitate tocmai pentru că terminase un liceu și studia arta. În timpul armatei, a fost încoporat la Școala Militară de ofițeri de rezervă. Potrivit unui interviu de la acea vreme, nici experiențele din armată nu au fost lipsite de incidente, însă din toate a ieșit cu bine. „Compania din care făceam parte era comandată de căpitanul Prapogescu. În ultima lună de şcoală aveau loc obişnuitele manevre, organizate în acel an lângă Târgu-Ocna, în Moldova. Unde se mai aflau tranşeele războiului abia terminat cu un an înainte. Avea loc un exerciţiu de aruncare a grenadei. Îmi amintesc de un eveniment care era gata să se sfârşească tragic. Când am primit grenada, am ciocnit-o de patul armei, cum ne învăţase comandantul plutonului meu, sublocotenentul Dabija. O ţineam strâns în mâna dreaptă. Şi mă pregăteam să o arunc cât mai departe. Ca să se ducă învârtindu-se prin aer. De data aceasta însă, ea se izbeşte drept de parapet. Şi, în virtutea inerţiei, a căzut pe picioarele mele. A luat foc. Pe loc a dat comanda: Culcat!. Tranşeele fiind săpate în zig-zag. Să se ascundă după fiecare parapet. Nu era de făcut o glumă. Cu sânge rece o înhaţ şi o azvârl în sus, timp în care, abia în aer, rostogolindu-se, explodează…”, își amintea Iosif Keber.
A pictat biserici din Munchen și Ierusalim
Talentul lui Iosif Keber nu a rămas fără răsunet, astfel că la câteva luni după evenimentul descris mai sus, pictorul este chemat de către Arethia Tătărescu, soția primului ministru, să decoreze o capelă la Poiana. Această lucrare nu a fost singura de anvergură a pictorului. Keber era cunoscut în toată țara ca un pictor de biserici. Acesta a pictat în ulei întreaga Biserică „Precupeții Vechi„ din București, Schitul Darvari, Catedrala „Sfinții Voievozi”, Biserica „Sfinții Apostoli”, ambele din Târgu-Jiu, dar și altarul și iconostasul bisericii mari de la Mănăstirea Dealu, de lângă Târgoviște. În majoritatea cazurilor, pictura a fost realizată după restaurări, aici fiind și cazul Catedralei Mitropolitane „Sfânta Treime” din Sibiu, Catedrala Ortodoxă din Rădăuți, Biserica Sfântul Elefterie Nou din București, dar și altele de o importanță majoră din orașe precum Brașov, Munchen și Ierusalim.
Casa pictorului, moștenire pentru Târgu-Jiu
Iosif Keber s-a stins din viață, lucrând la șevalet, la data de 19 aprilie 1989. Acesta își găsește odihna veșnică în cripta familiei sale din Cimitirul Bisericii din Vădeni (Șișești). În urma sa a rămas o moștenire care ar putea fi încadrată în patrimoniul românesc, dar și Casa Memorială de la Târgu-Jiu. Construcția a fost proiectată de arhitectul Iulius Doppelreiter și este situată pe strada 11 Iunie. Imobilul este declarat de ani buni monument istoric, fiind sediu al Secției de Artă a Bibliotecii Județeane, aici aflându-se sute de tratate și albume de pictură, toate donate de marele pictor Iosif Keber. După dispariția artistului, casa a rămas în grija autorităților, iar în aceasta se află peste șase mii de volume de artă, ceea ce face ca biblioteca ce își desfășoară activitatea aici să fie una dintre cele mai mari din țară, în domeniul artei. Casa Memorială „Iosif Keber” arată exact așa cum a lăsat-o pictorul, înainte de a trece la cele sfinte. Ca un omagiu adus pictorului, o stradă din municipiul Târgu-Jiu poartă numele „Iosif Keber”, iar anual este organizată Tabăra Națională de Pictură care poartă numele artistului.
1 Comment