Informații contact

REVISTA CULT URA SRL, Str. Marin Sorescu 2A, Targu Jiu, Gorj

Tel. 0731 088 036

Andrei Popete Pătrașcu s-a născut în Târgu Jiu acum 35 de ani. Tot acolo a urmat și cursurile Colegiului Național „Ecaterina Teodoroiu”, unde profesorul său de istorie de atunci, Gheorghe Nichifor, l-a învățat că „istoria, dublată de pasiunea pentru trecut și dorința de a-l înțelege, reprezintă piatra de temelie a conștiinței.” Și-a aprofundat cunoștințele despre istoria contemporană și relațiile internaționale la Universitatea „Babeș-Boylai” din Cluj-Napoca, astfel stârnindu-și apetitul de a afla cât mai multe informații despre trecutul nostru. Predă istoria de 12 ani, iar din 2015 lucrează la București. Pe lângă această meserie, profesorul mai scrie și cărți, istorie, publicistică, poezie, având sub tipar cea de-a 21-a carte a sa. Este foarte pasionat și de fotografie, călătorii și colecționarea obiectelor vechi. Andrei Popete Pătrașcu este și președinte al Asociației Pleniceanu. 

Reporter: De unde izvorăște pasiunea pentru istorie?

Andrei Popete Pătrașcu: Pasiunea pentru istorie s-a născut pe băncile liceului, la Colegiul Național „Ecaterina Teodoroiu” din Târgu-Jiu. Profesor mi-a fost istoricul Gheorghe Nichifor, de la care am învățat cu adevărat că istoria, dublată de pasiunea pentru trecut și dorința de a-l înțelege, reprezintă piatra de temelie a conștiinței.

Reporter: Care este partea fascinantă a istoriei?

Andrei Popete P.: Cu siguranță fiecare epocă istorică își are subiectele și personajele sale. În perioada studenției însă, la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, am aprofundat istoria contemporană și relațiile internaționale. Felul în care pe scena istoriei ultimului secol s-au jucat o serie de momente cheie cu impact atunci, dar ale căror urmări continuă să influențeze și astăzi, nu poate decât să stârnească dorința de a cunoaște în subsidiar informații inedite.

Reporter: În ce alte proiecte sunteți implicat și care este scopul lor?

Andrei P.P.: Proiectele pe care le inițiez sau cele la care iau parte în mod constant sunt de regulă în domeniul istoriei, educației și culturii. Fac parte din câteva asociații alături de care particip sau coordonez proiecte dedicate în mod deosebit tinerilor și care își găsesc corespondența în propriile pasiuni. Este foarte important să formăm în rândul tinerei generații, aflate în special pe băncile școlilor gimnaziale, a unor deprinderi care să le faciliteze ulterior alegerea domeniilor proprii de interes.

Rep.: Cum reușiți să îi faceți pe elevi interesați de ora de istorie?

A.P.P.: Elevii de astăzi sunt tot mai atrași de felul în care un subiect istoric își găsește un corespondent în preocupările lor. De multe ori aceștia ajung să facă asocieri în afara manualului școlar și consider că aici trebuie să intervină priceperea profesorului. Cumva, acesta trebuie să vină în întâmpinarea interesului elevului față de un anumit subiect istoric în special și a orei de istorie, în general. Cu cât o lecție devine mai interactivă și sunt folosite mijloace moderne de predare-învățare-evaluare, elevul va manifesta interes pentru disciplina predată.

Rep.: Ce altceva mai faceți, pe lângă faptul că predați?

A.P.P.: Pe lângă meseria de profesor, scriu istorie, publicistică, poezie, colecționez diverse obiecte vechi, sunt pasionat de călătorii și fotografie. Sunt membru în câteva asociații și coordonez, la rândul meu, activitatea unei asociații cultural-istorice aflată sub patronajul celor care au fost Dumitru și Maria Pleniceanu, o familie de boieri din Vădenii Gorjului de altădată care de-a lungul timpului a susținut cu multă generozitate o serie de opere de binefacere şi a fost alături de orice iniţiativă menită să lumineze şi să îmbunătăţească nivelul social, cultural și informativ al sătenilor de pe moşia lor. Pentru comunitate, au finanţat ridicarea unui local pentru şcoală primară, altul pentru o școală de arte și meserii, un altul pentru primărie şi unul pentru o bancă. Au susținut campania militară de la 1877-1878 și alte campanii social-umanitare din Gorj. Mai mult decât atât, cu cele mai bune intenţii, au oferit burse copiilor care proveneau din familii nevoiaşe şi au donat treptat, de-a lungul anilor, părţi din averea lor comunităţii locale. Astăzi, prin Asociația Pleniceanu, numele lor este viu, iar noi organizăm evenimente și activități cultural-istorice, îndeosebi pentru tânăra generație, de al cărei aport vom avea nevoie în viitorii ani. Credem în viitor și mai ales în deviza că „nimeni nu se naște pentru sine”.

Rep.: Câte cărți ați scris până acum și care a fost cea mai apreciată?

A.P.P.: În cazul meu, istoria, cu notele de călătorie, publicistica, editorialistica sau poezia au avut aceeași direcția, așa încât în această perioadă am sub tipar cea de-a 21 carte. Apreciată în mod deosebit atât de specialiști, cât și de iubitorii de istorie este cu siguranță cartea „Dincă Schileru – o legendă vie a Gorjului”, scrisă alături de istoricii Gheorghe și Dorina Nichifor, carte ajunsă anul trecut la ediția a treia. Subiectul cărții este, desigur, Dincă Schileru, de departe gorjeanul reprezentativ din toate timpurile, rămas cum altfel în memoria posterității decât nenea Dincă, deputat ani la rând al țăranilor gorjeni, într-un  Parlament cu personalitățile politice eminente ale României.

Rep.: Ce ar trebui să învățăm din trecutul nostru?

A.P.P.: Sunt atât de multe lucruri pe care fie nu le-am reținut din istorie, fie doar le-am uitat, iar astăzi am ajuns să contabilizăm prea multe eșecuri ca țară. România nu pare să își găsească echilibrul necesar, cu toate că avem parteneri strategici alături de care ar trebui să performăm în foarte multe domenii. Cu toate acestea continuăm să rămânem la periferia Europei. Ce am învățat din istorie? Că putem merge mai departe și în genunchi, iar asta este cu adevărat trist. Dacă nu ne vom debarasa de o astfel de atitudine, șansele unui progres real vor fi egale cu zero.

Rep.: Care este subiectul din istorie preferat de dumneavoastră?

A.P.P.: Este greu să aleg un singur subiect preferat din istorie, însă cu siguranță în acest an Centenarul Marii Uniri trebuie trăit la adevărata sa dimensiune și mai ales la valoarea sa reală de atunci și de azi. Nu îi putem acorda, însă, decât valoarea de simbol, căci Basarabia sângerează dincolo de Prut, și-mi pare că nici noi românii, nici ei basarabenii, nu ne mai vrem uniți decât simbolic.

Rep.: Din punctul dumneavoastră de vedere, care este lecția pe care ar trebui să o cunoască orice român?

A.P.P.: Am uitat lecția de patriotism predată de eroi. Am uitat prea lesne că România e clădită pe osemintele lor și ne grăbim să înstrăinăm bucata de glie sub care eroii noștri își dorm somnul. Unii dintre noi nu ne mai amintim de ei decât la comemorări naționale și atunci doar pentru că se prinde o cocardă tricoloră la piept. Dacă astăzi a-ți iubi valorile naționale și eroii trebuie condamnat, înseamnă că ne-am pierdut bruma de demnitate patriotică și jertfa lor a fost în zadar.

Rep.: Ca popor, unde am mai avea de adus îmbunătățiri?

A.P.P.: La mentalitate, nu suntem încă suficient de primeniți, iar globalizarea și mondializarea ne-au surprins cu un picior în comunism și suntem vehement criticați de unii care uită că ei au trasat granițele Europei la Yalta și cu celălalt picior într-un soi de democrație prost înțeleasă și mai mult, prost aplicată într-un stat care se vrea de drept, dar care este fix cum vrea fiecare.

Rep.: Cum vi se pare meseria de dascăl și ce lucruri ar putea-o face altfel decât este acum?

A.P.P.: O întrebare la care de-a lungul timpului am căutat să răspund, în egală măsură în care am căutat răspunsuri și mai ales soluții. Ei bine, criza din România este resimțită în mai toate domeniile, iar învățământul este unul dintre ele. Ne confruntăm cu o criză a soluțiilor, într-o perioadă în care corpul didactic din România este angajat într-o cursă a repunerii învățământului pe o traiectorie ascendentă. Doar că în acest demers, fără susținere, vom continua să batem pasul pe loc. Nevoi sunt multe, profesorii caută să își reconfirme locul pe care l-au pierdut în detrimentul altor categorii socio-profesionale și de multe ori nu reușesc.

Rep.: Ce lucruri ați învățat în perioadele dificile?

A.P.P.: Că siguranța trebuie să vină întotdeauna din interior. Încercările trebuie să ne întărească, să luăm seamă la greșeli și să căutăm susținerea familiei. Cu optimism se va găsi întotdeauna calea potrivită pentru fiecare.

Distribuie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.