Îmi este teamă! Da, îmi este teamă. De ce sau de cine îmi este teamă? Răspunsul este simplu…nu-mi este teamă de mine, îmi este teama de cei care s-au certat cu propriul suflet, de cei care au uitat cine sunt și de unde vin.
Teamă de cei care au impresia că totul li se cuvine, iar ei sunt mulți. De aceia cărora li se pare normal ca mulțimea să asculte de ei, care vor să conducă fără să fi condus vreodată. Îi vedem peste tot, ne împiedicăm de ei, dau sfaturi, gesticulează, ridică vocea pentru a se face, chipurile, înțeleși. Sunt lângă noi.
Îmi este teamă! Da, îmi este teamă. De ce sau de cine îmi este teamă? Răspunsul este simplu…nu-mi este teamă de mine, îmi este teamă de ceea ce nu mai oferă viața și societatea, îmi este teamă pentru cei care vor să muncească și nu au unde. Sunt mulți și sunt nevoiți să plece peste hotare.
Îmi este teamă pentru acei copii care rămân singuri acasă pentru a ține piept realității crude de lângă ei, îmi este teama pentru acele școli și spitale ce rămân fără doctori și profesori.
Îmi este teama că avem simboluri naționale și ne batem joc de ele, îmi este teamă că avem tineri și nu știm ce să facem cu ei și ce să le oferim, îmi este teamă că nu vedem ce se întâmplă lângă noi.
Și să nu uit…îmi este teamă că am învățat să iubim din nou, să fim liberi și fericiți, iar unora nu le convine acest tipar și ne vor fără sentimente, pentru a ne conduce mai ușor.
