Lemnul a avut o importanță deosebită dintotdeauna în Gorj, județ cu bogate tradiții și, totodată, cu interesante zone etnografice. Gorjul are o arhitectură populară inedită, dobândită de-a lungul secolelor, cu însușiri artistice deosebite. În trecut, județul nostru era renumit pentru pădurile sale, în partea de nord predominau pădurile de fag, mai puțin brad, iar în zona colinelor predomina stejarul cu lemn numai bun de construcție. Mulțimea pădurilor și întinderea lor a determinat o bogată toponimie, iar aici putem menționa denumirea satelor: Copăcioasa, Scoarța, Stejari, Bîrzoiul de Pădure, Runcu, Lazu.
Prezența pădurilor a făcut ca meșterii populari să îmbine armonios utilul cu frumosul, mai ales în sistemul constructiv al casei. La meșterul popular se vede că s-a îmbinat iscusința de constructor cu talentul de decorator al lemnului, astfel că unele opere ale acestora încă mai dăinuie pe meleagurile noastre, mai ales la casele bătrânești.
Datorită lemnului din abundență, tipul de casă din Gorj, la fel ca altele din întreaga țară, evoluează de la o singură încăpere către locuințele cu 2-3 camere. Din momentul extinderii, apar elemente constructive noi și o bogăție a ornamentației. Cele mai utilizate elemente sunt șarpele și soarele. „Un exemplu strălucit al utilizării șarpelui în ornamentație este biserica de lemn din Arnoți- strămutată și restaurată în
noul sat Ceauru. Construcția datează din anul 1679, fiind ridicată de obștea satului (…) Este cunosct, de asemenea, faptul că la daci era în mare cinste cultul soarelui, după cum dovedește incinta sacră descoperită în vechea Sarmizegetusa din munții Orăștiei. În ornamentica lemnului, soarele strălucește pe mai toate piesele, fie că 
este crestat pe fruntarul casei sau al porții, pe lada de zestre, dulap sau alte obiecte de interior din casă sau lăcașuri de cult”, susține autorul Ion Miclea în una dintre cărțile sale dedicate județului Gorj.
În prezent, mai există doar aproape jumătate din bisericile de lemn de odinioară. Din cele 263 de lăcașuri de cult ce se găseau consemnate în Anuarul din 1900 al Sfintei Episcopii a Râmnicului şi Noului Severin, existente în judeţul Gorj, în prezent au mai rămas doar aproximativ 150, dintre care 111 se găsesc pe Lista monumentelor Istorice din România. Din păcate, unele dintre ele se află într-o stare avansată de degradare.
