Unul dintre principalii luptători împotriva comunismului din Oltenia a fost Gherasim Iscu, stareţul de la Mănăstirea Tismana. Acesta a fost unul dintre liderii Mişcării Naţionale de Rezistenţă din Oltenia (MNRO), alături de generalul Ioan Carlaonț, care a condus această organizaţie.
Mănăstirea Tismana a avut un rol foarte important în rezistenţa anticomunistă, starețul lăcaşului de cult fiind un opozant înverșunat al regimului comunist. Istoricul gorjean Gheorghe Gorun descrie în cartea sa,
„Rezistenţa anticomunistă în judeţul Gorj reflectată în mentalul colectiv (1941-1981)“ descrie evoluția vieții lui Gherasim Iscu: „Născut în comuna Poduri, judeţul Bacău, la 12 ianuarie 1912, a urmat cursurile seminarului monahal la Mănăstirea Neamţ, apoi îşi continuă studiile la Liceul „Pincipele Ferdinand“ din Bacău şi seminarul Cernica. În 1942 devine licenţiat al Facultăţii de Teologie din Bucureşti. După ce este hirotonisit ca ieromonah este numit stareţ la Mănăstirea Arnota (1937-1939).
Urmează Mănăstirea Cernica, unde i se cere să intre în mişcarea legionară. Neavând simpatii legionare refuză oferta, iar după desfiinţarea aşezământului (după rebeliunea legionară), părintele Iscu este însărcinat cu lichidarea patrimoniului mănăstirii.
Între aprilie 1942 şi mai 1943 îndeplineşte misiuni creştine în Transnistria, prilej cu care constată atât greşelile administraţiei româneşti, cât şi nenorocirile pe care le adusese comunismul sovietic în regiune. Revenit în eparhia Olteniei, acesta îndeplineşte cumulativ însărcinări ca stareţ la Tismana şi exarh al mănăstirilor din regiune. Din aprilie 1945, renunţă la funcţia de exarh. În timpul stăreţiei sale la Tismana fiinţează lagărul de preoţi legionari, înfiinţat de Ion Antonescu“.
Starețul spera să înlăture regimul comunist
La Mănăstirea Tismana urma să fie instalat un aparat de emisie-recepţie. Stareţul Gherasim Iscu a adăpostit în Mănăstirea Tismana mai mulţi luptători anticomunişti şi a recomandat alţi oameni de încredere pentru a fi cooptaţi în Mişcare, printre care se aflau: Jean Bărbulescu, directorul şi proprietarul ziarului Gorjeanul, generalul Săvoiu, căpitanul Căpăţână, Saiu Ciotor, fost preşedinte al tribunalului, precum şi mai mulţi negustori.
Părintele stareţ are un rol foarte important în conducerea MNRO. Stareţul a participat la o şedinţă conspirativă la Craiova, unde se pune la punct un plan de luptă anticomunistă. Scopul stareţului era de înlăturare a guvernului şi a regimului politic din România.
„Mijloacele de realizare a acestui obiectiv erau propagandă printr-un post de radio-emisie şi lupta armată. Organizaţia de rezistenţă din Oltenia, al cărei centru, în eventualitatea declanşării luptei armate, era Tismana, a fost lucrată informativ foarte curând după înfiinţarea sa. Agentul C.N.I. întocmeşte mai multe note informative în care vorbeşte despre plecarea sa la Tismana, despre scopurile deplasării, despre vizitele primite de stareţ şi despre organizaţie în general“, precizează Gheorghe Gorun.
Stareţul Gherasim Iscu, capturat și torturat de Securitate
În toamna anului 1948, stareţul de la Tismana şi conducătorul organizaţiei din Oltenia, generalul Ioan Carlaonţ, au fost capturați de Securitate. În timpul anchetei, Gherasim Iscu este supus la torturi groaznice de Securitate. Stareţul a dat patru declaraţii care conţineau numeroase inexactităţi de exprimare, iar istoricul Gheorghe Gorun pune acest lucru, fie pe seama torturilor la care a fost supus, fie că declaraţiile au fost scrise după dictare.
„Securistul îşi informează superiorul că stareţul a recunoscut apartenenţa la organizaţia R.325, că i-a găzduit şi hrănit la mănăstire pe membrii acestei organizaţii, a dat concursul pentru instalarea postului de radio, s-a preocupat de extinderea organizaţiei la Târgu Jiu (…)
Iscu este vinovat în viziunea Securităţii pentru: «încadrarea în organizaţia teroristă din Craiova; găzduire şi hrănirea membrilor organizaţiei; pregătirea terenului pentru instalarea unui aparat de emisie-recepţie; participarea la şedinţele organizaţiei subversive“, se mai arată în lucrarea „Rezistenţa anticomunistă în judeţul Gorj reflectată în mentalul colectiv (1941-1981)“.
Starețul Gherasim Iscu a murit în Sanatoriul Târgu Ocna
Un număr de 41 de persoane acuzate de implicare în organizaţia MNRO au fost trimise în judecată în primăvara anului 1949. Printre aceștia se afla și Gherasim Iscu, care a fost acuzat pentru „crima de uneltire contra ordinii sociale“.
În prima instanţă, stareţul de la Tismana este condamnat la zece ani de temniţă grea şi trei ani degradare civică. Condamnaţii fac recurs la Curtea de justiţie Militară Bucureşti, dar cererile le sunt respinse. Stareţul a trecut prin mai multe temniţe comuniste – Craiova, Aiud şi Poarta Albă. În toate aceste locuri a fost supus la torturi.
1 Comment