Informații contact

REVISTA CULT URA SRL, Str. Marin Sorescu 2A, Targu Jiu, Gorj

Tel. 0731 088 036

annn3Andreea Bălănoiu este o tânără gorjeancă, în vârstă de 21 de ani, și studiază limbile germană, slovenă și franceză la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine București. Andreea a studiat limba germană în particular și a obținut, în ciuda acestui fapt, nenumărate premii la olimpiadele naționale și la alte concursuri la care a participat. Acum, ambițioasa fată este hotărâtă să lupte mereu pentru visurile sale. În rândurile de mai jos vă invităm să aflați cum a început marea poveste de dragoste dintre tânăra studentă și limbile străine.

Gorjeanca Andreea Bălănoiu  a învățat la Colegiul Național „Spiru Haret”, profilul pedagogic, la specializarea Educator-Învățător. De mică, tânăra a fost pasionată de limbi străine și a muncit din răsputeri să învețe limba germană, chiar dacă la școală nu a studiat mulți ani această limbă. Încă din școala generală, Andreea Bălănoiu își dedica o mare parte a timpului studiului. În 2014, Andreea Bălănoiu a câștigat premiul II  la olimpiada națională de limba germană, dar și alte premii importante. A început să învețe această limbă străină în școala gimnazială, dar la liceu nu a mai fost inclusă în lista materiilor studiate. Grație sprijinului primit necondiționat de la părinții săi, eleva a continuat în particular studierea acestei limbi străine. „Am studiat limba germană numai în gimnaziu, în clasele V-VIII, apoi am intrat la liceu, unde am studiat engleza-franceza, dar asta nu a reprezentat o problemă pentru mine, deoarece îmi plac foarte mult limbile străine. Consider că Dumnezeu a avut cel mai important rol în alegerile mele! Este o întreagă poveste felul în care am ales această limbă străină”, a povestit Andreea Bălănoiu.

Germana – între coincidență și binecuvântare

annn34Deși este tânără, Andreea este un om foarte credincios și spune că mereu a fost ajutată de divinitate. „Întrebată fiind de oamenii din jurul meu cum de am pornit pe acest drum al limbii germane, am încercat să găsesc o explicație logică, însă adevărul este că nu există. Copil fiind, prin clasa a V-a, ni s-a spus la școală că trebuie să aleg o limbă străină și am ales germană. (…) Am avut o doamnă profesoară foarte bună în gimnaziu, care a văzut în mine potențial. Într-adevăr, învățam de drag la germană. (…) Apoi, în clasa a VIII-a, mi-a spus clar: Te duci la olimpiadă! Pe vrute, pe nevrute, ajung la olimpiadă. Dacă e un talent cu care m-am născut, acela este  talentul de a compune. La olimpiada de germană, cea mai importantă este partea de creație. Și uite așa am făcut atunci o compunere, simplă, pentru nivelul clasei a VIII-a și astfel am luat premiul 1. (era faza județeană, pentru clasa a VIII-a, nu există etapă națională). Tare fericită am fost atunci, dar așa de mult m-a ținut fericirea…. până am plecat la liceu. Voiam neapărat pedagogie, așa că a trebuit să merg într-un liceu în care nu studiam limba germană. Așa am descoperit franceza! A doua mea dragoste, după germană. Iar în decursul a 4 ani de liceu, dintr-un începător care nu știa să scrie corect măcar  «Bonjour» am ajuns la nivelul colegilor mei care studiaseră franceza încă din clasa I-a”, a spus studenta.

După o vreme, văzând că poate să învețe atât de repede o limbă străină, fata i-a spus tatălui său că vrea să se reapuce de studierea limbii germane. „Trecuse un an de când o lăsasem și mi se făcuse dor.  Mi-am sunat profesoara de germană din gimnaziu care, fericită, a acceptat să mă mediteze și care totodată m-a avertizat: Din tine fac olimpic național! După două săptămâni de când am început meditațiile, mă trimite la olimpiadă. Deși mă încercau sentimente de teamă, trebuie să mărturisesc că m-a încercat și trufia, mai ales după ce am luat iarăși locul I pe județ și m-am calificat la națională, iar acolo făcusem o compunere, din punctul meu de vedere, excepțională. Dar, nu e nimic mai adevărat că Dumnezeu cunoaște sufletul omului și că-n viață e bine să fi smerit. Atâta m-am trufit încât, vă spun sincer, am luat penultimul loc pe țară.(Și s-a mai și ținut la Târgu-Jiu, a fost o umilință pentru mine greu de suportat, am zis că nu-mi mai trebuie olimpiada de germană toată viața mea). Trebuie să vă spun ce cred eu cu tărie. Un lucru e sigur: Dumnezeu nu ne vrea proști! Ne vrea luptători, recunoscători și bineînțeles…smeriți!”, a mai punctat fata.

A descoperit cărțile sfinte și smerenia

andreeaNu a renunțat la pasiunea sa și a muncit mult ca să învețe și mai bine la limba germană. A fost mereu susținută de părinții săi, de prieteni și de colegi. „Așa că am început să mă implic mai mult, iar datorită prietenei mele cele mai bune și totodată colega de bancă, am descoperit mai în profunzime, credință. Ea participa la olimpiada de religie, iar cărțile pe care le aveam de citit, îmi stârneau o adâncă foame duhovnicească. O dată ce am pus mână pe o carte duhovnicească , scrisă de sfinți sau de preoți, nu m-am mai putut opri din citit. Și nu mă voi opri niciodată. Văzând cât de pasionată am devenit, prietena mea mi-a dăruit o carte cu minunile Sfântului Nectarie din Eghina. Scria pe ea, printre multele, ajutător la examene. Nu mă mai rugasem până atunci niciunui sfânt. (…) Învățasem ce e smerenia. Mi-am văzut de treaba mea. Și uite așa m-am întors acasă olimpică națională. Atunci am înțeles de ce nu putusem să iau un premiu  prima dată când mă calificasem la națională; fiindcă dacă l-aș fi luat, m-aș fi îngâmfat și aș fi considerat lucrurile înspre slava  mea. Deși ajunsesem olimpic național și aveam locul asigurat la facultate, m-am calificat și în clasa a XII-a la etapa națională. Tata are o vorbă: dacă ești copil bun, Dumnezeu ți le rânduiește pe toate. Așa am ajuns la Galați, unde la proba de compunere am avut  un subiect mai filozofic. Pasiunea mea, să filozofez. Fiind și an terminal, mi-am zis în cuget: Doamne dacă atâta m-ai ajutat, Ție-ți închin compunerea asta. Și i-am pus titlul „Gottes Hinweis” (Îndrumarea lui Dumnezeu).

(…) Când am auzit  «Anul acesta, premiul II merge la Târgu-Jiu», am simțit că mă lasă picioarele,  sufletul mi s-a umplut de bucurie și am început să plâng. (…) Nu cred că vă puteți da seama, ce înseamnă premiul II pentru un copil care studia germana doar la meditații, în privat. Am fost la distanță de 0,5 sutimi de locul 3, ocupat de o unguroaică. Este adevărat, lucrurile bune se întâmplă celor care așteaptă, dar și mai adevărat este faptul că, dacă ai credință poți muta munții!”, a conchis Andreea Bălănoiu.

Distribuie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.