Muzeul Național ”Constantin Brâncuși” vă invită joi, 15 iunie, ora 18,00, la vernisajul expoziției de grafică și sculptură ”Contemplare”, ce cuprinde lucrări realizare de artistul Grigore Patrichi Smulți. Toate lucrările expuse au fost donate muzeului de către familia sculptorului și vor constitui o expoziție de bază a instituției, în semn de respect și recunoștință față de gestul nobil al familiei artistului de a contribui consistent la îmbogățirea patrimoniului Muzeului Național ”Constantin Brâncuși”.
De asemenea, în aceeași zi și la aceeași oră, va fi vernisată și expoziția ce cuprinde peste 50 de lucrări de artă – grafică și sculptură – intrate în patrimoniul Muzeului Național ”Constantin Brâncuși”, în urma donațiilor făcute de unii dintre cei mai valoroși artiști români contemporani.
Expozițiile sunt curatoriate de conf.univ. dr. Zuzu Caratănase – Universitatea de Arte ”George Enescu” Iași și conf. univ. dr. Ovidiu Ionescu – Universitatea Națională de Arte București.
GRIGORE PATRICHI-SMULŢI s-a născut pe 3 august 1937, în Smulți, Galați și s-a stins pe 14 decembrie 2012, București. A absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” Bucuresti, promotia 1966, la clasa profesorului Constantin Baraschi și a devenit membru al Uniunii Ariștilor Plastici din România în anul 1968.
Grigore Patrichi-Smulți a semnat zeci de expoziții personale și a participat la alte zeci de simpozioane în țară și în străinătate. Lucrările sale, atât desen, cât și sculptură, se găsesc în 12 muzee din țară, dar și în colecții de stat sau particulare din România, Franța, Grecia, Olanda, Austria, Italia, Elveția.
De asemenea, lucrări de artă monumentală semnate Grigore Patrichi-Smulți se găsesc în orașe din aproape toate colțurile țării.
„Maestru al tăieturii directe (la taille directe), Grigore Patrichi înscrie în spațiu figurii umane ce au în înfățișarea lor un hieratism izvorât din arta noastră populară și bizantină, un primitivism și o arhaicitate ce ne aduc în memorie imaginea „Cumințeniei pământului” a lui Constantin Brâncuși sau pe aceea a statuetei anonime numită de arheologi „Gânditorul neolitic” de la Hamangia.
Ca și părintele sculpturii moderne, el optează pentru formele sintetice, simplificate, apelând fie la eliminarea unor elemente ale corpului uman (amputarea totală sau parțială a membrelor superioare și inferioare), fie la stilizare.
Dovedind respect și înțelegere pentru materialul în care-și transfigurează plăsmuirile minții și ale fanteziei, sculptorul ajunge la realizări în care rigoarea formală, geometrismul și poezia gravă a pietrei apar ele însele ca semne ale unei înțelepciuni care vine de undeva de departe, din străfundurile civilizației românești.
Sub dalta și ciocanul lui Grigore Patrichi piata încetează să mai fie o materie amorfă, ea se spiritualizează, se înnobilează și capătă o viață proprie; el este un creator de primă mână al plasticii românești de astăzi.”, Corneliu Stoica.
