Unul dintre cele mai importante momente istorice care a stat la baza instaurării regimului comunist în România s-a petrecut chiar în Târgu Jiu. Este vorba de evadarea fostului președinte comunist al României, Gheorghe Gheorghiu Dej, din lagărul de deţinuţi politic de la Târgu Jiu.
În vara anului 1943 venea Gheorghe Gheorghiu Dej în lagărul de la Târgu Jiu. Acesta ispăşea o condamnare la 12 ani de detenţie pentru implicarea în greva muncitorilor feroviari de la Atelierele CFR, din februarie 1933. Alături de el, în lagărul de la Târgu Jiu se mai aflau alți tovarăși, care aveau să ajungă în fruntea țării, cum ar fi: Nicolae Ceauşescu, şef al statului român în perioada 1965-1989, Alexandru Iliescu tatăl viitorului preşedinte Ion Iliescu, Ion Gheorghe Maurer, viitor prim-ministru.
Evadarea lui Dej din lagărul de la Târgu Jiu a fost organizată de Emil Bodnăraş, care se afla la conducerea Partidului Comunist Român. Acesta îi desemnează pe avocatul Ion Gheorghe Maurer şi pe Mihail Roşianu, secretarul Regionalei Oltenia a PCR în ilegalitate şi inspector şcolar pentru judeţele Gorj şi Vâlcea, să se ocupe de evadarea lui Dej din lagăr.
Planul stabilit prevedea ca Gheorghe Gheorghiu Dej să evadeze împreună ci doi să evadeze Ion Vidraşcu, un alt comunist printr-un loc care nu era aşa de bine păzit, care se găsea în dreptul cimitirului catolic, după care să se ascundă într-un lan de porumb.
Ajutat să evadeze de un gardian public
Nu se știe cu exactitate ziua evadării, dar este cert că a avut loc în seara unei zile din perioada 9-12 august 1944. Cei doi ar fi trebuit să fugă la ora 21:00, în timpul schimbului santinelelor. Dej şi Vidraşcu trebuia să fie aşteptaţi de Ion Pripaşu, gardian public care păzea un depozit militar de armament din Târgu Jiu. Locul de întâlnire dintre cei doi şi Pripaşu a fost mormântul mormântul lui Grigore Iunian, un fost important lider ţărănist, înmormântat în cimitirul din Târgu Jiu.
Mașina care urma să-i preia s-a defectat
Cei trei trebuiau să se deplaseze în parcul Coloanei fără Sfârşit, unde trebuia să vină o maşină şi să-i preia, dar aceasta nu a mai ajuns, astfel că, după două ore de aşteptare, cei trei au mers au mers depozitul militar unde Pripaşu efectua paza. Ion Gheorghe Maurer şi Roşianu, îmbrăcaţi în uniforme militare, au pornit din Craiova spre Târgu Jiu cu un Citröen vechi.
Maşina fusese reparată, dar cauciucurile erau vechi şi pe drum au cedat şi s-au spart de cinci ori. Maurer şi Roşianu s-au întors la Craiova şi au cumpărat cauciucuri noi, după care au plecat din nou către Târgu Jiu. Nu au mai ajuns la ora stabilită, ci cu mult după miezul nopţii, chiar când se lumineze.
„Se făcuse dimineaţă bine când am ajuns acolo. Omul mi-a spus că Dej se află într-o încăpere vecină, unde am şi intrat, pe dată, fără să mai schimb cu el şi alte cuvinte. Dej dormea când am intrat eu. Eram îmbrăcat în vederea evadării, în uniformă de ofiţer şi îmi lăsasem şi nişte mustăţi mari pentru a fi mai greu de recunoscut, pe care Dej nu le ştia.
Cum dormea el, cu nervii încă încordaţi, în urma evadării, la zgomotul ce l-am făcut intrând a sărit drept la mine. În mână avea un cuţit, pe care-l luase, probabil, cu gândul ca, dacă intervine ceva neprevăzut în evadare, să aibă cu ce să se apere. Aşa că a sărit la mine convins că nu pot fi altcineva decât unul dintre urmăritorii lui. Ne-am recunoscut… „Hai, mă!“, i-am spus şi am plecat la drum…“, i-a relatat Ion Gheorghe Maurer în anul 1993 istoricului Lavinia Betea.
Cei care l-au ajutat să evadeze au fost recompensați
Dej a ajuns la București și după scurtă vreme a preluat conducerea țării. Dej a preluat controlul partidului împreună cu grupul Pauker-Luca. Va fi ales secretar general al partidului la Conferinţa Naţională din octombrie 1945. A condus partidul împreună cu Pauker, Luca şi Teohari Georgescu.
Cei care au participat la evadarea acestuia au fost recompensaţi cu funcţii înalte. Ion Gheorghe Maurer a devenit ministru al Afacerilor şi, apoi, preşedintele Prezidiului Marii Adunări Naţionale (1958-1961) şi preşedinte al Consiliului de Miniştri (1961-1974). Mihail Roşianu – devine din simplu învăţător, profesor universitar, membru al C.C al P.C.R., adjunct al Ministrului Învăţămîntului, preşedinte al Comitetului Radio, ambasador în Bulgaria şi Ungaria. De mai multe ori deputat în perioada 1946-1973.
1 Comment