Tânăra Eugenia Miulescu este elevă în clasa a XII-a B, la Colegiul Tehnic „General Gheorghe Magheru”. Mintea-i este la fel de frumoasă precum chipul, iar în privirea ei parcă sclipesc noi și noi idei. Își ocupă majoritatea timpului citind și scriind proză și dramaturgie. Cititul i-a deschis portițe spre o mulțime de orizonturi; orizonturi văzute numai de ea și pe care a simțit nevoia să le împărtășească tuturor. În mintea strălucită a acestei tinere liceene se nasc idei, se nasc povești, se nasc alte lumi. Și numai datorită faptului că stăpânește unealta de scris atât de bine, ea reușește să exteriorizeze o fărâmă din Universul propriu. „Întotdeauna mi-a fost greu să-mi găsesc cuvintele pentru a mă descrie. „Tot ce sunt este literatură și nu sunt capabil să fiu altceva.”(Franz Kafka) Cred că doar astfel pot începe în a-mi creiona portretul, puțin cam ambiguu, căci sunt într-o continuă transformare. Sunt altfel față de persoana care eram ieri și o alta față de persoana care voi fi mâine. În mine se află mai mulți oameni… Sunt atâția oameni câte stele sunt cuprinse într-o picătură de rouă sub cerul cel limpede al nopții”, spune Eugenia Miulescu pentru Cult-ura.ro.
Fragilitatea și simplitatea umană au împins-o spre literatură
Eugenia Miulescu a trecut printr-o perioadă de care se lovesc mai toți tinerii din zilele noastre, însă a preferat să aleagă drumul creativ, drumul prin care un tânăr introvertit prinde „glas” și se face auzit mai bine decât unul care alege să-și strige nemulțumirea în gura mare; Eugenia a ales scrisul și literatura.„În urmă cu patru ani, ca orice adolescent al secolului XXI, am început să realizez că oamenii din jurul meu nu îmi înțeleg modul de gândire. Am devenit temătoare față de cei din jurul meu, față de trupurile care reprezentau «simple carcase a mușchilor involuntari, a organelor interne și a sistemului circulator», precum scria Yukio Mishima în «Soare și oțel». Cititul a reprezentat în acel moment, pentru mine, portița de scăpare, locul unde puteam să explorez cele mai înalte și cele mai joase locuri ale societății umane și ale spiritului uman, unde speram să găsesc nu un adevăr absolut, ci adevărul poveștii, al imaginației și al inimii.”
Lecturile copilăriei ei au fost mari scriitori precum Lewis Carroll, Mark Twain, Henry Gilbert, Dostoievski, Flaubert, Agatha Christie și mulți alții. Prin refugiul în literatură a reușit să se regăsească pe sine, iar identitatea ei este acum mai puternică numai datorită faptului că a reușit să-și găsească un loc și în Universul nostru. Deși, de scris s-a apucat de-abia prin clasa a-X-a, la îndemnul profesoarei Maria-Rocselana Verdeș, operele ei sunt adevărate comori care îi aduc premii la toate concursurile de creație literară la care participă, Concursul Național „Tinere Condeie”, faza județeană, secțiunea dramaturgie, reprezentând debutul ei literar.
Vrea să urmeze Studiile Europene din cadrul Facultății de Litere din București
După terminare liceului, Eugenia Miulescu își va continua studiile la București, unde vrea să urmeze cursurile Facultății de Litere. Își dorește să se apuce de voluntariat imediat ce va termina bacalaureatul, dar asta nu o va opri din a continua să scrie. „Nu simt că mă leagă nimic de pământul meu natal. Îmi doresc să fac voluntariat în Europa sau în țările mai sărace, precum India”.
Tânăra se consideră o aventurieră și are în plan să exploreze noi meleaguri.„Din nefericire, nu îmi găsesc locul în România, momentan. Îmi doresc să cutreier lumea. Apetitul pentru călătorit mi-a fost stârnit de când am participat în primul meu proiect Erasmus. De atunci și până în ziua de astăzi, caut încontinuu proiecte europene, internship-uri, orice mă poate ajuta să plec peste hotare și să descopăr lumea”.
Eugenia Miulescu se consideră cu adevărat norocoasă deoarece a avut aproape oamenii potriviți care i-au insuflat încrederea de care avea nevoie pentru a ajunge omul care este astăzi. Părinții i-au permis să caute răspunsuri la toate întrebările care i-au trecut prin minte și nu regretă nici o greșeală făcută fiindcă din fiecare a avut câte ceva de învâțat; iar profesoara Maria-Rocselana Verdeș este cea care i-a schimbat destinul în bine, oferindu-i spiritul ambițios și dorința de a realiza ceva frumos.
